Întrebare
Ce este administrarea biblică?
Răspuns
Pentru a descoperi ceea ce are Biblia de spus despre administrare, începem cu primul verset: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.” (Genesa 1.1) În calitate de Creator, Dumnezeu are drepturi absolute de deținere a tuturor lucrurilor, și a rata pornirea din acest punct e ca alinierea greșită a nasturelui de sus al cămășii sau al bluzei – nimic nu se va mai potrivi. Nimic altceva din Biblie, inclusiv doctrina administrării, nu va mai avea vreun sens sau vreo relevanță reală dacă ratăm faptul că Dumnezeu e Creatorul și are drepturi depline de proprietate. Tocmai prin capacitatea noastră de a pricepe acest lucru și de a-l întipări în inima noastră putem înțelege doctrina administrării.
Doctrina biblică a administrării definește relația unui om cu Dumnezeu. Ea Îl arată pe Dumnezeu ca fiind proprietarul, iar omul un administrator. Dumnezeu îl face pe om conlucrătorul Său în administrarea tuturor aspectelor vieții. Apostolul Pavel explică cel mai bine acest lucru prin următoarele cuvinte: „Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3.9) Pornind de la acest concept, suntem apoi în stare să privim și să evaluăm corect nu doar posesiunile noastre, ci, și mai important, viața umană în sine. În esență, administrarea definește scopul nostru în lumea aceasta, așa cum ne este desemnat de Însuși Dumnezeu. E oportunitatea care ni se acordă în mod divin de a fi părtași lui Dumnezeu în lucrarea Lui globală și eternă de răscumpărare (Matei 28.19-20). Administrarea nu înseamnă că Dumnezeu ia ceva de la noi, ci e metoda Lui de a le face parte celor care sunt ai Săi de cele mai bogate daruri.
În Noul Testament, două cuvinte grecești exprimă înțelesul cuvântului „administrare”. Primul este epitropos, care înseamnă „manager, supraveghetor sau administrator”. Din perspectiva guvernării înseamnă „guvernator sau procurator”. A fost folosit uneori în Noul Testament cu înțelesul de „tutore”, cum e în Galateni 4.1-2: „Vreau să spun că, atât timp cât moștenitorul este copil, nu este diferit de un sclav, cu toate că el este proprietarul tuturor lucrurilor, ci el se află sub îngrijirea tutorilor și a administratorilor până la timpul desemnat de tatăl său.” (NTLR) Cel de-al doilea cuvânt e oikonomos. Și acesta înseamnă „administrator, manager sau gestionar” și apare mai frecvent în Noul Testament. În funcție de context, e tradus adesea cu „împărțire, administrare, management, aranjament, gestiune, ordine, plan sau instruire”. În principal se referă la legea sau guvernarea unei case sau la treburile domestice.
E de observat că în scrierile lui Pavel, cuvântul oikonomos primește semnificația deplină în faptul că Pavel își vede responsabilitatea de a predica Evanghelia ca fiind ceva ce i- fost încredințat în mod divin (1 Corinteni 9.17). Pavel numește chemarea lui din partea lui Dumnezeu administrarea (gestionarea) harului lui Dumnezeu pentru o lucrare a tainei divine revelate în Cristos (Efeseni 3.2). În acest context, Pavel Îl înfățișează pe Dumnezeu ca fiind Stăpânul unei case mari, pe care o administrează cu înțelepciune prin Pavel însuși, ca slujitor ascultător al Domnului Isus Cristos.
Un alt lucru semnificativ în ceea ce spune Pavel este că odată ce suntem chemați și așezați în Trupul lui Isus Cristos, administrarea care ni se cere nu e rezultatul puterilor și abilităților noastre. Tăria, inspirația și creșterea în managementul vieții noastre trebuie să vină de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt care este în noi; altfel munca noastră e în zadar și creșterea în domeniul administrării e o creștere umană, bazată pe îndreptățirea de sine. În consecință, trebuie să ne aducem aminte întotdeauna că singura sursă a tăriei noastre constă din a-I fi plăcuți lui Dumnezeu: „Pot totul în Cristos, care mă întărește.” (Filipeni 4.13) Pavel a spus, de asemenea: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toți, totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.” (1 Corinteni 15.10)
În majoritatea situațiilor, când ne gândim la o bună administrare, ne gândim la felul în care ne administrăm finanțele și cât de credincioși suntem în a-I da lui Dumnezeu zeciuielile și dărniciile. Dar așa cum începem să vedem, e vorba despre mai mult decât atât. În realitate e vorba despre mai mult decât administrarea timpului, a posesiunilor, a mediului sau a sănătății noastre. Administrarea înseamnă mărturia pe care o aducem în ascultare despre suveranitatea lui Dumnezeu. E ceea ce-l motivează pe urmașul lui Cristos să intre în acțiune și să facă fapte care dovedesc credința lui în Isus. Administrarea făcută de Pavel implica proclamarea a ceea ce-i fusese încredințat – adevărul Evangheliei.
Administrarea definește ascultarea noastră practică în gestionarea tuturor lucrurilor care sunt în controlul nostru, tuturor lucrurilor care ne-au fost încredințate. Este consacrarea de sine și a posesiunilor personale în serviciul lui Dumnezeu. Administrarea recunoaște în practică faptul că nu avem dreptul de control asupra noastră și a proprietăților noastre, ci Dumnezeu deține controlul. Aceasta înseamnă că în calitate de administratori ai lui Dumnezeu, suntem managerii lucrurilor care-I aparțin lui Dumnezeu și ne aflăm sub autoritatea Lui permanentă în timp ce Îi gestionăm afacerile. Administrarea făcută cu credincioșie înseamnă că recunoaștem pe deplin că nu suntem ai noștri, ci Îi aparținem lui Cristos, Domnul, care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.
Prin urmare, întrebarea decisivă e aceasta: Sunt eu domnul vieții mele sau e Cristos Domnul vieții mele? În esență, administrarea exprimă ascultarea noastră totală de Dumnezeu și de Domnul și Salvatorul nostru Isus Cristos.
English
Ce este administrarea biblică?
