Întrebare
Ce e adventismul de ziua a șaptea și ce cred adventiștii de ziua a șaptea?
Răspuns
Adventismul de ziua a șaptea e o sectă creștină care crede, printre alte lucruri, că serviciile de închinare trebuie ținute în „ziua a șaptea” (Sabatul), în loc de ziua de duminică. Par să fie diferite „grade” de adventism de ziua a șaptea. Unii adventiști de ziua a șaptea cred la fel ca creștinismul drept credincios, în afară de faptul că țin la Sabatul de sâmbăta. Însă alți adventiști merg mai adânc în doctrine aberante.
Adventismul de ziua a șaptea își are rădăcinile în adventism, o mișcare din secolul al XIX-lea care a anticipat apariția iminentă (sau adventul) lui Isus Cristos. Adventiștii au fost numiți și mileriți, pentru că grupul lor a fost fondat de William Miller, un profet fals care a prezis că Isus Se va întoarce fie în 1843, fie în 1844. Când prezicerile lui Miller despre a doua venire a lui Cristos nu s-au împlinit, mileriții s-au dispersat consternați; evenimentul acesta a ajuns să fie numit „Marea Dezamăgire”. Dar apoi un număr de adepți ai lui Miller au pretins că au avut vedenii care să explice profeția eșuată. În loc să vină pe pământ, Isus a intrat în templul ceresc – așadar, Miller a avut dreptate la urma urmei, au spus ei, cu excepția faptului că profeția lui a avut o împlinire spirituală, nu una fizică. Dintre văzătorii care i-au ținut spatele lui Miller a făcut parte și Ellen G. Harmon, de 17 ani, care a avut parte de prima dintre cele 2.000 de presupuse vedenii într-o întâlnire de rugăciune la scurt timp după căderea în dizgrație a lui Miller. Cu vedenia ei, Ellen a devenit curând o rază de speranță pentru mileriții deziluzionați. Ea a unit facțiunile adventiste și a devenit ghidul spiritual pentru un nou grup religios.
În 1846, s-a căsătorit cu James White, un predicator adventist. Nu după mult timp au devenit convinși că ținerea Sabatului era pentru toți creștinii. În 1847, Ellen G. White a avut o altă vedenie – aceasta confirmând credința ei nouă că ținerea Sabatului trebuie să fie o doctrină primară. Adventiștii aflați sub influența lui Ellen G. White au devenit adventiști de ziua a șaptea. Numeroasele vedenii și scrieri ale lui Ellen G. White – a fost o scriitoare prolifică – au conturat puternic doctrina adventismului de ziua a șaptea. Astăzi, majoritatea adventiștilor de ziua a șaptea încă o consideră pe Ellen White o profetesă a lui Dumnezeu, chiar dacă mare parte dintre profețiile ei nu s-au adeverit. De altfel, adventiștii de ziua a șaptea consideră că Apocalipsa 19.10 („mărturia lui Isus este duhul prorociei”) e o referire la scrierile lui Ellen G. White.
În 1855, adventiștii de ziua a șaptea s-au stabilit în Battle Creek, Michigan, Statele Unite, și în mai 1863, Conferința Generală a Adventiștilor de Ziua a Șaptea a fost încorporată oficial. În următoarele cinci decenii, Ellen G. White a scris aproape 10.000 de pagini de material profetic. În vedenii a fost inclusă și „Marea Controversă”, un război cosmic purtat de Isus și armata Lui angelică și Satan și armata lui. Alte vedenii au de-a face cu obiceiuri sănătoase de hrănire, pe care doamna White le-a numit „evanghelia sănătății” (Testimonies for the Church, vol. 6, p. 327). Adventismul de ziua a șaptea pune restricții la consumarea cărnii sau „hrană din carne”, cum o numesc adventiștii. „Hrana din carne dăunează sănătății, și orice îți afectează trupul are un efect corespunzător asupra minții și a sufletului” (The Ministry of Healing, capitolul 24: „Flesh as Food”, p. 316). Nu e nicio surpriză că, după ce au solicitat ținerea Sabatului, adventiștii au început să adauge și alte elemente de legalism în crezul lor.
E interesant că fulgii de porumb Kellogg’s au fost o creație adventistă: John Harvey Kellogg a fost un doctor adventist de ziua a șaptea din Battle Creek care a vrut să manufactureze o alternativă vegetariană „sănătoasă” la mic-dejunurile „nesănătoase” care includeau carne. Între timp doamna White a continuat să aibă vedenii și a început să-i învețe pe oameni doctrinele neortodoxe ale somnului sufletului și anihilaționismul (care contrazice textul din Matei 25.46).
Alte doctrine problematice din adventismul de ziua a șaptea includ învățătura că Satan e „țapul de ispășire” și va purta păcatele credincioșilor (The Great Controversy, p. 422, 485) – lucrul acesta e în opoziție cu ceea ce spune Biblia despre cine a purtat păcatele noastre (1 Petru 2.24). Adventismul de ziua a șaptea Îl identifică, de asemenea, pe Isus cu arhanghelul Mihail (Iuda 1.9, Clear Word Bible, publicată de Review and Herald Publishing Association, 1994) – o doctrină care neagă natura adevărată a lui Cristos – și ne învață că Isus a intrat în a doua fază a lucrării Sale de răscumpărare în 22 octombrie 1844, după cum a profețit Hiram Edson. Și, bineînțeles, promovarea adventistă a ținerii Sabatului ca doctrină primară e în opoziție cu învățătura Scripturii pe acest subiect (vezi Romani 14.5).
Adventismul de ziua a șaptea e o mișcare diversă, și nu toate grupurile de adventiști de ziua a șaptea țin toate doctrinele menționate mai sus. Dar toți adventiștii de ziua a șaptea trebuie să ia serios în considerare următoarele lucruri: o profetesă recunoscută în biserica lor a propagat doctrine aberante și biserica lor își are rădăcinile în profețiile neîmplinite ale lui William Miller.
Așadar, ar trebui un creștin să meargă la o biserică adventistă? Datorită înclinației adventiștilor de a accepta revelație extrabiblică și datorită problemelor doctrinare menționate mai sus, îi încurajăm cu fermitate pe credincioși să nu se implice în adventismul de ziua a șaptea. Da, un om poate susține adventismul de ziua a șaptea și să fie totuși un credincios. În același timp, există suficiente riscuri potențiale care să ne avertizeze să nu ne alăturăm unei biserici adventiste de ziua a șaptea.
English
Ce e adventismul de ziua a șaptea și ce cred adventiștii de ziua a șaptea?
