Întrebare
Păcătuiesc animalele?
Răspuns
Animalele, cum de altfel întreaga creație, sunt cu siguranță afectate de păcat. Dar oare animalele însele păcătuiesc, sau păcatul este o practică strict umană? Potrivit Bibliei, păcatul este o încălcare a legii. Este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu în gând, cuvânt sau faptă (1 Ioan 3:4). Animalele nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; omul a făcut-o.
Când Dumnezeu a creat lumea, păcatul nu exista (Geneza 1:31). Păcatul a intrat în lume prin alegerea răzvrătită a unui singur om, Adam (Geneza 3:11; Romani 5:12). Din cauza acelei neascultări, lumea a fost blestemată, și de atunci geme sub povara acestui blestem (Geneza 3:17-19; Romani 8:21-22). Unele dintre repercusiunile căderii omului au fost că pe pământ au crescut spini (Geneza 3:18), durerea a devenit parte a vieții (Geneza 3:16), iar moartea fizică a devenit o realitate (Geneza 3:19). Lumea animală este supusă blestemului, nu din cauza propriului lor păcat, ci pentru că păcatul, prin natura sa, are repercusiuni pe scară largă. Ca parte a blestemului provocat de păcatul omului, animalele s-au întors împotriva omenirii și între ele, multe dintre ele supraviețuind doar prin violență și vărsare de sânge.
Animalele nu păcătuiesc. Ele sunt incapabile să păcătuiască, deoarece nu au fost create ca agenți morali independenți. Pentru ca un act să fie păcătos, trebuie să existe o încălcare a unei legi incontestabile. Păcatul nu începe cu actul; el își are originea într-un suflet care are Legea lui Dumnezeu scrisă în el (Romani 2:15; Iacov 1:14). Ființele umane sunt create după chipul lui Dumnezeu, cu un suflet veșnic (Geneza 1:27). Animalele nu sunt. Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, El "a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu" (Geneza 2:7). Acel suflet viu conține o conștiință - o cunoaștere înnăscută a binelui și a răului - și capacitatea de a face alegeri morale dincolo de instinctul de supraviețuire. Noi, oamenii, avem capacitatea de a alege să ne supunem Legii morale a lui Dumnezeu, dar alegem în schimb să ne urmăm propriile înclinații (Geneza 8:21; Isaia 53:6). Animalele nu au un suflet nemuritor, creat după chipul lui Dumnezeu. Deși pot alege ascultarea, aceasta se datorează de obicei unor motivații externe, cum ar fi recompensele și dresajul. Animalele nu au Legea lui Dumnezeu imprimată în inima lor și, prin urmare, nu o pot încălca.
După potop, Dumnezeu a stabilit o nouă ordine a existenței umane (Geneza 9:8-17). El a încheiat cu Noe un legământ care includea interdicția de a ucide, bazat pe adevărul că omenirea a fost creată după chipul Său. În Geneza 9:5-6, se spune: "Căci voi cere înapoi sângele vieților voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; și voi cere înapoi viața omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui." Animalele care ucideau oameni trebuiau ucise, nu ca pedeapsă pentru păcat, ci pentru că distruseseră chipul lui Dumnezeu. Acest principiu este transpus în Legea mozaică (Exodul 21:28).
Dumnezeu nu a cerut o astfel de socoteală pentru o persoană care varsă sânge de animal; de fapt, Dumnezeu a cerut sacrificii de animale ca semn de pocăință pentru Israelul antic (Numeri 6:14; Leviticul 9:2). De-a lungul istoriei, Dumnezeu a stabilit modelul conform căruia, oriunde există păcat, El are o soluție pentru acel păcat - un mijloc prin care omul poate fi din nou împăcat cu El (Geneza 3:21). Romani 5:20 spune: "Dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult." Oriunde există păcat, Dumnezeu oferă o cale de iertare. Isus Hristos a venit pe pământ ca om, pentru a fi jertfa pentru păcatul omenirii, astfel încât să putem fi împăcați cu Dumnezeu (Filipeni 2:5-11; 1 Timotei 2:5). O astfel de prevedere nu a fost făcută în numele animalelor, ceea ce înseamnă, din nou, că acestea nu posedă un suflet nemuritor, nu au Legea morală scrisă în inima lor și nu poartă responsabilitatea păcatului. Animalele nu pot păcătui împotriva lui Dumnezeu și, prin urmare, nu au nevoie de niciun mijloc de iertare din partea lui Dumnezeu.
Animalele nu păcătuiesc. Atunci când o pisică "mârâie", nu păcătuiește, deoarece legile morale ale lui Dumnezeu nu se aplică pisicilor. Când un păianjen văduvă neagră își ucide și își mănâncă perechea, nu este vinovat de crimă, deoarece crima poate fi comisă doar de și împotriva unui agent moral liber, creat după chipul lui Dumnezeu. Omenirea este obligată să respecte Legea lui Dumnezeu, care i-a fost dată în mod specific, și numai ea poartă responsabilitatea pentru încălcarea Legii. Când Adam a căzut, a tras după el și lumea animală, iar "firea a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă" (Romani 8:20). Acum, întreaga creație "așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu", deoarece "și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu" atunci când, la timpul potrivit al lui Dumnezeu, blestemul va fi anulat (Romani 8:19, 21; cf. Apocalipsa 22:3).
English
Păcătuiesc animalele?
