Întrebare
Care sunt calificările biblice pentru apostolie?
Răspuns
Un apostol („un trimis în misiune”) e un om pe care Dumnezeu l-a trimis cu o însărcinare sau cu un mesaj. Un apostol îi dă socoteală Celui care l-a trimis și poartă autoritatea Lui. Apostolia este slujba pe care o deține apostolul.
Isus Cristos Însuși are o „apostolie”. Unul dintre titlurile Lui descriptive este cel de „Apostol” (Evrei 3.1). El a fost trimis pe pământ de Tatăl ceresc cu mesajul plin de autoritate al lui Dumnezeu, pe care l-a dus cu credincioșie (Ioan 17.1-5).
În timpul cât Isus a fost pe pământ, a selectat personal dintre mulții Lui urmași doisprezece bărbați și le-a dat o apostolie – o responsabilitate specială de a primi și de a răspândi mesajul Lui după ce Se va întoarce la cer (Ioan 17.6-20, Matei 10.1-4, Marcu 3.14-19). Acești aleși și trimiși au fost apostolii Lui. În timpul cât Isus i-a instruit, nu a explicat criteriile pe care le-a folosit în alegerea lor.
Unul dintre cei doisprezece a fost Iuda Iscarioteanul, care L-a trădat pe Isus în mâna dușmanilor Lui. În agonia produsă de conștiință, Iuda s-a spânzurat (Matei 27.5). Astfel că, după ce Isus S-a întors în cer, a lăsat în urmă numai unsprezece apostoli.
După câteva zile, apostolii care au rămas erau în Ierusalim, rugându-se împreună cu mama lui Isus, frații Lui și alți credincioși. Grupul însuma în jur de 120 de inși (Faptele Apostolilor 1.12-26). Simon Petru s-a adresat grupului și le-a spus că Psalmul 69.25 a prezis dezertarea lui Iuda și Psalmul 109.8 a prevestit că locul dezertorului între apostoli trebuie reocupat. Apostolia trebuie să îi revină altcuiva.
Petru a propus să fie ales un alt apostol și a stabilit care sunt calificările. Nu oricine putea fi luat în considerare pentru apostolie. Candidații trebuiau să fi fost împreună cu Isus de-a lungul celor trei ani în care Isus a fost printre ei. Adică trebuia să fie un martor ocular al botezului lui Isus, când Tatăl din ceruri a validat Persoana și lucrarea lui Isus. Trebuia să fi auzit învățăturile care schimbă viața ale lui Isus și să fi fost prezent să vadă vindecările și alte minuni ale Sale. Trebuia să fi fost martor la momentul în care Isus S-a adus pe Sine jertfă pe cruce și să-L fi văzut umblând, vorbind și mâncând din nou între ucenici după înviere. Acestea erau elemente esențiale din viața lui Isus, miezul mesajului pe care trebuiau să îl dea mai departe ca învățătură, și era nevoie de martori personali care să depună mărturie pentru adevărul Veștii bune.
Grupul de rugăciune din Ierusalim a nominalizat doi bărbați care îndeplineau aceste calificări pentru apostolie: Iosif Barsaba și Matia. Apoi ucenicii I-au cerut lui Dumnezeu să-i călăuzească pentru a ști care dintre ei trebuia să ocupe postul. Folosind o metodă de a stabili care este voia lui Dumnezeu care era obișnuită în acea vreme, au aruncat sorții, dându-I astfel libertate lui Dumnezeu să arate clar care este alegerea Sa. Sorțul a căzut pe Matia, și el a devenit al doisprezecelea apostol.
În repetate rânduri, apostolii au depus mărturie a felului în care L-au văzut pe Isus, făcând afirmații precum: „Noi suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se arate.” (Faptele Apostolilor 10.39-40)
Cu câteva luni mai târziu, Saul, unul dintre farisei, încerca să elimine noul „cult” al creștinismului omorându-i și întemnițându-i pe unii dintre urmașii lui Isus. În timp ce se afla într-una dintre misiunile morții la Damasc, Isus cel viu i S-a arătat personal. Această întâlnire incontestabilă cu Domnul înviat a revoluționat viața lui Saul. Într-o vedenie dată unui alt credincios din Damasc, Isus i-a spus că Saul „este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel” (Faptele Apostolilor 9.15, cf. 22.14-15). După convertirea sa, Pavel a petrecut un timp în Arabia, unde a fost învățat de Cristos (Galateni 1.12-17). Ceilalți apostoli au recunoscut că Isus Însuși l-a desemnat pe fostul lor dușman să fie unul dintre ei. Când Saul s-a dus pe teritoriile neamurilor, și-a schimbat numele în cel grecesc „Pavel”, și Isus, care i-a dat lui Pavel apostolia, a transmis multe mesaje prin el bisericilor Sale și necredincioșilor. Acest apostol Pavel a scris mai bine de jumătate dintre cărțile Noului Testament.
În două dintre epistolele sale, Pavel identifică slujba de apostol ca fiind prima dintre cele desemnate de Isus în slujba bisericilor Sale (1 Corinteni 12.27-30, Efeseni 4.11). În mod clar, lucrarea apostoliei a fost să pună temelia Bisericii într-un sens secundar numai după cel al lui Cristos Însuși (Efeseni 2.19-20), fiind astfel nevoie de autoritatea martorilor oculari în spatele predicării lor. După ce apostolii au pus temelia, Biserica putea fi zidită.
Pavel nu a pretins niciodată să fie inclus între cei doisprezece de la început, dar și-a afirmat apostolia; credincioșii au recunoscut că Isus l-a desemnat ca apostol special al Său pentru neamuri (Galateni 1.1, 1 Corinteni 9.1, Faptele Apostolilor 26.16-18). Sunt și alții în Biserica Primară numiți „apostoli” (Faptele Apostolilor 14.4, 14, Romani 16.7, 1 Tesaloniceni 2.6), însă numai în ideea că au fost desemnați, autorizați și trimiși de biserici în misiuni speciale. Aceste persoane au purtat titlul de „apostol” într-un sens limitat și nu au deținut toate calificările apostoliei pe care le-au avut cei doisprezece de la început și Pavel.
Nicio dovadă biblică nu indică faptul că cei treisprezece apostoli ar fi fost înlocuiți când au murit. Vezi Faptele Apostolilor 12.1-2, de exemplu. Isus i-a desemnat pe apostoli ca să îndeplinească lucrarea de așezare a temeliilor Bisericii, și temeliile au nevoie să fie puse o singură dată. După moartea apostolilor, alte slujbe pe lângă apostolie, care nu necesitau o relație de martori oculari raportat la Isus, vor duce lucrarea mai departe.
English
Care sunt calificările biblice pentru apostolie?
