Întrebare
Ce spune Biblia despre atitudine?
Răspuns
Scriind dintr-o celulă de închisoare din Roma, apostolul Pavel a scris despre atitudinea pe care ar trebui să o aibă un creștin: „Numai purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos...” (Filipeni 1.27) „Numai” (în limba engleză „orice s-ar întâmpla”, n.tr.) în acest caz se referă la posibilitatea ca Pavel să-i viziteze pe cei din Filipi sau să nu poată face acest lucru. El le dă această instrucțiune astfel că „fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneți tari în același duh și că luptați cu un suflet pentru credinţa Evangheliei” (Filipeni 1.27). Indiferent ce perturbări, frustrări sau dificultăți neașteptate apar în calea noastră, trebuie să răspundem cu o atitudine ca a lui Cristos. Trebuie să stăm fermi și să luptăm pentru credință. Mai târziu, Pavel scrie: „Să aveți în voi gândul acesta (în limba engleză atitudinea, n.tr.), care era și în Cristos Isus” (Filipeni 2.5) Vorbește despre a da dovadă de umilință și lipsă de interes de sine în relații. De asemenea, în Efeseni 5.1 ne încurajează: „Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți.” Așa cum copiilor le place să imite ceea ce văd și să repete ceea ce aud, ni se spune și nouă să imităm și să arătăm în trăire comportamentul lui Cristos și să-L reflectăm în mod clar pe Domnul (Matei 5.16).
Isus a menținut o atitudine perfectă în fiecare situație. S-a rugat cu privire la orice lucru și nu S-a îngrijorat cu privire la nimic. Și noi, de asemenea, trebuie să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu în fiecare aspect al vieții noastre și să-I permitem să Își desfășoare voia Sa perfectă. Atitudinea lui Isus nu a fost niciodată una defensivă sau de descurajare. Scopul Lui a fost să-I fie pe plac Tatălui, în loc să-Și urmărească propria Lui agendă (Ioan 6.38). În încercări, a fost răbdător. În suferință, a fost plin de speranță. În mijlocul binecuvântărilor, a fost umil. Chiar în timpul ridiculizărilor, al abuzului și al ostilității, „nu răspundea cu batjocuri..., nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Petru 2.23).
Când Pavel scrie „Să aveți în voi gândul acesta (în limba engleză atitudinea, n.tr.), care era și în Cristos Isus”, el a sumarizat deja în cele două versete anterioare din ce constă un astfel de gând: altruism, umilință și slujire. „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” (Filipeni 2.3-4) Cu alte cuvinte, atitudinea pe care trebuie să o reflecte un creștin este una care are în atenție nevoile și interesele altora. Fără îndoială, lucrul acesta nu ne vine natural. Când Cristos a venit în lume, a stabilit o atitudine cu totul nouă în privința relațiilor cu alții. Într-o zi, când ucenicii Lui se certau legat de cine trebuia să fie cel mai mare în Împărăția Lui, Isus a spus: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” (Matei 20.25-28) Isus ne învață că, atunci când devenim preocupați de propriile noastre lucruri, lucrul acesta poate produce conflicte și alte probleme cu cei pe care îi cunoaștem. În schimb, Dumnezeu vrea să avem o atitudine de implicare serioasă, grijulie în preocupările altora.
Pavel vorbește mai mult despre această atitudine ca a lui Cristos în scrisoarea sa către Biserica din Efes: „... ați fost învățați cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4.22-24) Multe religii din zilele noastre, inclusiv filosofiile New Age, promovează vechea minciună că suntem divini sau că putem deveni dumnezei. Dar adevărul e că niciodată nu vom deveni Dumnezeu, nici măcar un dumnezeu. Cea mai veche minciună a lui Satan le-a promis lui Adam și Evei acest lucru, dacă urmau sfatul său: „Veți fi ca Dumnezeu.” (Genesa 3.5)
De fiecare dată când încercăm să controlăm împrejurările noastre, viitorul nostru și pe oamenii din jurul nostru, pur și simplu demonstrăm că vrem să fim un dumnezeu. Însă trebuie să înțelegem că, creaturi fiind, nu vom fi niciodată Creatorul. Dumnezeu nu vrea să încercăm să devenim dumnezei. În schimb, vrea să devenim asemenea Lui, adoptând valorile, atitudinile și caracterul Lui. Suntem meniți să „ne înnoim în duhul minții noastre și să ne îmbrăcăm în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul” (Efeseni 4.23-24).
În cele din urmă, trebuie să avem în minte faptul că scopul suprem al lui Dumnezeu pentru copiii Lui nu este confortul nostru, ci transformarea minții noastre în atitudinea sfințeniei. El vrea să creștem spiritual, ca să devenim asemenea lui Cristos. Aceasta nu înseamnă să ne pierdem personalitatea sau să devenim clone lipsite de rațiune. Asemănarea cu Cristos ține de transformarea minții noastre. Din nou, Pavel ne spune: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12.2)
Voia lui Dumnezeu este să dezvoltăm în noi felul de gândire descris în Fericirile prezentate de Isus (Matei 5.1-12), să manifestăm roada Duhului (Galateni 5.22-23), să arătăm practic principiile din capitolul măreț al lui Pavel despre dragoste (1 Corinteni 13) și să ne străduim să ne modelăm viața după caracteristicile prezentate de Petru cu privire la o viață eficientă și productivă (2 Petru 1.5-8).
English
Ce spune Biblia despre atitudine?
