settings icon
share icon
Întrebare

Este avortul un omor?

Răspuns


Subiectul avortului probabil că e una dintre chestiunile cu cea mai mare încărcătură din zilele noastre. Găsirea unui răspuns onest la întrebarea „e avortul un omor?” necesită curaj din partea persoanelor care au efectuat avorturi sau au avut ele însele un avort. Biblia arată clar că omorul e un lucru rău (Exodul 20.13). Totuși, în unele cazuri, Biblia nu interzice uciderea. De la soldații care își reprezintă țara se așteaptă să ucidă soldați din partea inamică (Iosua 11.20). Acesta nu e omor. Animalele erau ucise pentru jertfe (Exodul 24.5, Genesa 9.3-4). Nici acesta nu e omor.

Omorul e definit ca „uciderea ilegală, premeditată a unei ființe umane de către alta”. Omorul e ucidere ilegală – adică o ucidere înfăptuită potrivit cu judecata unei ființe umane împotriva alteia, pentru motive personale (în loc de naționale). Biblia condamnă omorul în mod repetat ca fiind o caracteristică a unei societăți pline de răutate (Deuteronomul 5.17, Isaia 1.21, Osea 4.2, Matei 5.21). Să stabilești dacă avortul e omor sau nu implică două considerente: primul, dacă fătul din uter e sau nu o ființă umană reală și, al doilea, dacă avortul poate sau nu să fie numit pe drept ucidere, de vreme ce e legal în majoritatea țărilor. Dacă omorul e ucidere ilegală, concluzia e că o ucidere legală nu e omor.

Un motiv pentru care omorul e scos în afara legii în multe locuri este că e neetic pentru o persoană să decidă unilateral soarta alteia. Sub Legea Vechiului Testament, un ucigaș nu era condamnat la moarte în lipsa mai multor martori: „Un singur martor nu va fi de ajuns ca să fie osândit cineva la moarte.” (Numeri 35.30) În război, soldații nu decid să ucidă pentru scopurile lor, ci ucid în interes național – dacă luptă pentru o națiune onorabilă, interesul național va fi să protejeze civilii nevinovați de o anumită amenințare. În cazul avortului lucrurile stau diferit. Avortul e uciderea bazată pe judecata și alegerea unilaterală a unei mame. O astfel de ucidere neprovocată a unei ființe fără apărare e neetică și trebuie să definească avortul ca fiind omor în orice societate – în afară de cazul în care fătul nu e uman. Dacă fetusul e doar o masă de țesuturi impersonale sau ceva mai puțin decât uman, sfârșirea vieții lui nu ar fi contestată la fel din punct de vedere etic și nu ar fi considerată omor.

Așadar este fătul om? Sau e altceva? Biologic vorbind, viața umană începe în momentul concepției. Când ovulul mamei și spermatozoidul tatălui vin laolaltă, se combină și creează un nou lanț de ADN care e personalizat și cu totul unic. ADN-ul e informație codată, modelul pentru creșterea și dezvoltarea noii ființe umane. Nu mai trebuie adăugat material genetic; zigotul din pântec e la fel de uman ca mama în al cărei uter se află. Deosebirea dintre un făt și oricare dintre noi e vârsta, locația și nivelul de dependență. Când o mamă întrerupe procesul dezvoltării fătului, distruge o viață unică.

Biblia indică clar că concepția e începutul vieții umane. Samson a spus: „Sunt un nazireu al Domnului încă din pântecele mamei mele.” (Judecătorii 16.17, NTLR) El face referire la ființa sa nenăscută ca fiind deja ceea ce Dumnezeu a plănuit pentru el să fie – un nazireu. David a spus: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele.” (Psalmul 139.13) Din nou îl vedem pe David că face referire la sine ca fiind o persoană în pântec. Apoi a spus: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139.16) David spune că Dumnezeu avea planificate toate zilele lui în timp ce se afla încă în pântec. Din nou, dovada indică calitatea de persoană începând la concepție, nu în momentul nașterii. Vedem că Dumnezeu a avut un plan similar pentru Ieremia cel prenăscut: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor.” (Ieremia 1.5)

Biblia consideră fătul un copil nenăscut, o ființă omenească planificată pe care Dumnezeu o formează din momentul concepției. Așa stând lucrurile, nici măcar nu contează ce spune jurisprudența umană sau cât de acceptabil social sau politic e avortul. Legea lui Dumnezeu are întâietate. O mamă care decide să-și avorteze copilul ia decizia în mod unilateral de a termina viața altei persoane – și aceasta este și a fost întotdeauna definiția omorului.

English



Înapoi la pagina de început în limba Română

Este avortul un omor?
Împărtășeste acestă pagină: Facebook icon Twitter icon Pinterest icon Email icon
© Copyright Got Questions Ministries