Întrebare
Conține Biblia alegorie?
Răspuns
O alegorie e o istorioară în care personajele și/sau evenimentele sunt simboluri reprezentând alte evenimente, idei sau oameni. Alegoria a fost un procedeu literar obișnuit în toată istoria literaturii. Alegoriile au fost folosite pentru a exprima în mod indirect idei nepopulare sau controversate, pentru a critica politica și a-i mustra pe cei aflați la putere (de exemplu Animal Farm [Ferma animalelor, n.tr.], a lui George Orwell, și Gulliver's Travels [Călătoriile lui Gulliver, n.tr.], a lui Jonathan Swift). În alte dăți, alegoria e folosită pentru a exprima idei abstracte sau adevăruri spirituale printr-o metaforă extinsă, făcând adevărul mai ușor de pătruns (de exemplu The Pligrim's Progress [Călătoria pelerinului, n. tr.], a lui Bunyan, și Hinds' Feet on High Place [Picioare de căprioară pe înălțimi, n.tr.], a lui Hannah Hurnard).
Biblia conține multe cazuri de alegorie folosită pentru a explica adevăruri spirituale sau pentru a prefigura evenimente de mai târziu. Cele mai clare exemple de alegorie din Scriptură sunt pildele lui Isus. În aceste istorioare, personajele și evenimentele reprezintă un adevăr despre Împărăția lui Dumnezeu sau viața creștină. De exemplu, în Pilda semănătorului din Matei 13.3-9, sămânța și diferitele tipuri de sol ilustrează Cuvântul lui Dumnezeu și diversele răspunsuri față de el (după cum explică Isus în versetele 18-23).
Narațiunea despre fiul risipitor folosește și ea alegoria. În această istorioară (Luca 15.11-32), fiul titular reprezintă omul obișnuit: păcătos și predispus la egoism. Tatăl înstărit Îl reprezintă pe Dumnezeu, iar viața dură a fiului de hedonism și, mai târziu, sărăcie reprezintă goliciunea felului neevlavios de trăire. Când fiul se întoarce acasă cu părere de rău reală, avem o ilustrație a pocăinței. În mila tatălui și în bunăvoința de a-și primi fiul înapoi vedem bucuria lui Dumnezeu care se manifestă atunci când ne întoarcem de la păcat și căutăm iertarea Lui.
În pilde, Isus ne învață concepte spirituale abstracte (cum reacționează oamenii la Evanghelie, îndurarea lui Dumnezeu etc.) sub forma unor metafore relatabile. Prin aceste istorioare, obținem o înțelegere mai adâncă a adevărului lui Dumnezeu. Alte exemple de alegorie biblică, ca formă literară, includ vedenia cu balaurul și femeia, din Apocalipsa 12.1-6; istorioara cu vulturii și vița-de-vie din Ezechiel 17; și multe dintre proverbe, mai ales cele scrise în paralelism emblematic.
Unele dintre tradițiile și ceremoniile instituite de Dumnezeu în Biblie pot fi considerate „alegorii nonliterare", fiindcă simbolizează adevăruri spirituale. Actul jertfirii animalelor, de exemplu, reprezenta faptul că păcatele noastre merită moartea, și fiecare substitut de pe altar prefigura jertfa ulterioară a lui Cristos, care avea să moară pentru păcatele poporului Său. Instituția căsniciei, pe lângă faptul că servește unor scopuri practice însemnate, e, de asemenea, un simbol al relației dintre Cristos și Biserică (Efeseni 5.31-32). Multe dintre legile ceremoniale ale lui Moise referitoare la îmbrăcăminte, mâncare și obiecte curate și necurate) reprezentau realități spirituale, precum nevoia ca credincioșii să fie diferiți în duh și în acțiune de cei necredincioși. Cu toate că aceste exemple nu pot fi considerate alegorii în mod individual (fiindcă o alegorie necesită conlucrarea mai multor simboluri), sistemul religios al Vechiului Testament (și părți din cel al Noului) poate fi văzut ca o alegorie generală pentru relația omului cu Dumnezeu.
E interesant că uneori evenimente istorice semnificative, care, la prima vedere, par să nu conțină un înțeles mai adânc, sunt interpretate alegoric mai târziu, pentru a ne învăța o lecție importantă. Un astfel de exemplu e Galateni 4, unde Pavel interpretează istoria lui Avraam, a Agarei și a Sarei ca fiind o alegorie pentru vechiul și noul legământ. El scrie: „Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă și unul din femeia slobodă. Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduință. Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înțeles – acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naște pentru robie și este Agar, căci Agar este muntele Sinai din Arabia; și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod și el este mama noastră." (Galateni 4.22-26) Aici, Pavel ia oameni reali, istorici (Avraam, Agar și Sara) și îi folosește ca simboluri pentru Legea lui Moise (vechiul legământ) și libertatea în Cristos (noul legământ). Prin lentilele alegorice ale lui Pavel, vedem că relația noastră cu Dumnezeu e una de libertate (suntem copii ai promisiunii divine, așa cum a fost Isaac pentru Sara), nu de robie (nu suntem copii ai robiei omenești, cum a fost Ismael pentru Agar). Pavel, prin inspirația Duhului Sfânt, a putut vedea semnificația simbolică a acestui eveniment istoric și a folosit-o pentru a ilustra poziția noastră în Cristos.
Alegoria e o modalitate frumoasă artistică de a explica chestiuni spirituale în termeni care pot fi înțeleși ușor. Prin alegoriile Bibliei, Dumnezeu ne ajută să înțelegem concepte dificile printr-un context mai relatabil. De asemenea, El ni Se revelează ca Marele Povestitor, lucrând, de-a lungul istoriei, la a prefigura și a-Și duce la îndeplinire planul. Ne putem bucura că avem un Dumnezeu care ni Se adresează în moduri pe care le putem înțelege și care ne-a dat simboluri și alegorii care să ne aducă aminte de El.
English
Conține Biblia alegorie?
