Întrebare
Ce spune Biblia despre credință?
Răspuns
Evrei 11.1 ne spune că credința e „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd". Probabil că niciun alt component din viața creștină nu e mai important decât credința. Nu o putem cumpăra, vinde sau să o dăm prietenilor noștri. Așadar, ce este credința și ce rol joacă în viața creștinului? Dicționarul definește credința ca fiind „a da crezare, devoțiune față de sau încredere în cineva sau în ceva, în special fără dovadă logică". O definește, de asemenea, ca fiind „crezare acordată și devoțiune față de Dumnezeu". Biblia are mult mai multe de spus despre credință și despre cât de importantă este. De altfel, e important să știm că fără credință nu putem sta lângă Dumnezeu și e imposibil să-I fim plăcuți Lui (Evrei 11.6). Credința înseamnă să crezi în singurul Dumnezeu adevărat, fără să-L vezi.
De unde vine credința? Credința nu e ceva ce facem noi să apară, nici nu e ceva cu care ne naștem și nici nu e rezultatul sârguinței în a studia și a urmări lucrurile spirituale. Efeseni 2.8-9 arată clar faptul că credința e un dar din partea lui Dumnezeu, nu pentru că îl merităm, îl câștigăm sau suntem vrednici de el. Nu e de la noi, ci de la Dumnezeu. Nu e obținută prin puterea noastră sau prin voința noastră liberă. Pur și simplu ne este dată de Dumnezeu, împreună cu harul și îndurarea Sa, potrivit cu planul Său sfânt și cu scopul Său, și datorită acestui lucru, El primește toată gloria.
De ce să ai credință? Dumnezeu a desemnat o cale de distincție între cei care Îi aparțin Lui și cei care nu-I aparțin, și se numește credință. Foarte simplu, avem nevoie de credință pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune că Îi face plăcere să credem în El chiar dacă nu Îl putem vedea. O parte-cheie din versetul Evrei 11.6 ne spune că „îi răsplătește pe cei ce-L caută". Aceasta nu înseamnă că avem credință în Dumnezeu doar pentru a obține ceva de la El. Totuși, lui Dumnezeu Îi place să-i binecuvânteze pe cei care sunt ascultători și credincioși. Vedem un exemplu perfect al acestui lucru în Luca 7.50. Isus e angajat într-un dialog cu o femeie păcătoasă, când ne îngăduie să zărim de ce credința e atât de profitabilă. „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace." Femeia I-a dat crezare lui Isus prin credință, și El a răsplătit-o pentru acest lucru. În cele din urmă, credința e cea care ne susține până la final, știind prin credință că vom fi în cer cu Dumnezeu pentru toată veșnicia. „... Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre." (1 Petru 1.8-9)
Exemple de credință. Capitolul 11 din cartea Evrei e cunoscut sub numele de „capitolul credinței", pentru că în el sunt descrise fapte mari ale credinței. Prin credință Abel a oferit o jertfă plăcută Domnului (v. 4); prin credință Noe a pregătit o corabie într-o vreme când ploaia nu era cunoscută (v. 7); prin credință Avraam și-a părăsit casa și a ascultat porunca lui Dumnezeu să meargă fără să știe încotro, apoi de bunăvoie l-a adus jertfă pe singurul lui fiu (v. 8-10, 17); prin credință Moise i-a scos pe copiii lui Israel din Egipt (v. 23-29); prin credință Rahav le-a primit pe iscoadele lui Israel și și-a salvat viața (v. 31). Sunt menționați mulți alți eroi ai credinței care „prin credință au cucerit împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe" (v. 33-34). În mod clar, existența credinței e demonstrată prin fapte.
Credința e piatra de temelie a creștinismului. Fără să dăm dovadă de credință și încredere în Dumnezeu nu avem parte împreună cu El. Credem în existența lui Dumnezeu prin credință. Mulți oameni au o noțiune vagă, fragmentată cu privire la cine este Dumnezeu, însă le lipsește reverența necesară pentru poziția Lui înălțată în viața lor. Acești oameni nu au credința adevărată necesară pentru a avea o relație veșnică cu Dumnezeul care îi iubește. Credința noastră eșuează uneori, dar pentru că este darul lui Dumnezeu, dăruit copiilor Lui, El asigură vremuri de încercare și testare, pentru a demonstra că credința noastră este reală și pentru a o crește și întări. De aceea Iacov ne spune să considerăm acest lucru o „mare bucurie", fiindcă încercarea credinței noastre produce răbdare și ne maturizează, oferind dovada că credința noastră e autentică (Iacov 1.2-4).
English
Ce spune Biblia despre credință?
