Întrebare
De ce e creaționismul biblic atât de important?
Răspuns
O perspectivă clară asupra originii e importantă din același motiv pentru care o temelie e importantă pentru o clădire. Creștinismul își are temeliile puse în cartea Genesa, capitolul 1, odată cu „La început, Dumnezeu a făcut..." Această singură declarație afirmă creaționismul și se opune oricărei concepții care îmbrățișează naturalismul (credința că Universul a început fără intervenția lui Dumnezeu și/sau a continuat să funcționeze fără implicarea Lui).
Concepția noastră cu privire la creație reflectă dacă credem sau nu Cuvântul lui Dumnezeu sau dacă îi punem la îndoială veridicitatea. Ca creștini, trebuie să facem distincția între creaționism și naturalism; adică cum anume sunt diferite? Care dintre ele este adevărat? E posibil să crezi atât în creaționism, cât și într-o anume formă de evoluție? Aceste întrebări pot primi răspuns dacă definim ce este creaționismul biblic și cum anume ne afectează sistemul fundamental de credințe.
Importanța creaționismului biblic este că răspunde la întrebările fundamentale cu privire la existența umană:
1. Cum am ajuns aici? De unde venim?
2. De ce suntem aici? Avem oare un scop, și care e cauza tuturor problemelor noastre? Sunt importante chestiunile legate de păcat și mântuire?
3. Ce se întâmplă cu noi când murim? Există viață după moarte? Punctul de vedere al unui om cu privire la origini e important pentru că Genesa e temelia pentru restul Scripturii, în care aceste întrebări primesc răspuns. Genesa a fost asemănată cu rădăcina unui copac prin faptul că ancorează Scriptura. Dacă tai rădăcina copacului, acesta moare. Dacă discreditezi cartea Genesa, dai la o parte valoarea autorității întregii Scripturi.
Genesa 1.1 spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul." Acest lucru ne oferă trei adevăruri mari, de temelie pentru creaționismul biblic și credința creștină. Mai întâi, Dumnezeu este unul. Acest lucru e în contrast cu politeismul păgânilor și cu dualismul filosofiei umaniste moderne. În al doilea rând, Dumnezeu e personal și există în afara creației. Acest lucru e în contrast cu panteismul, care Îl consideră pe Dumnezeu imanent, dar nu transcendent. În cele din urmă, Dumnezeu e omnipotent și etern. Acest lucru e în contrast cu idolii cărora se închină oamenii. Dumnezeu a fost înainte, există acum și va exista întotdeauna – El a creat tot ceea ce există din nimic, prin Cuvântul Lui rostit.
Acest lucru răspunde la întrebarea noastră cu privire la începuturi, dar ce se întâmplă cu a doua întrebare: de ce suntem aici?
Creaționismul biblic răspunde la întrebarea privitoare la condiția rasei umane. Genesa 3 tratează Căderea omului, dar ne dă și speranța răscumpărării. E important să înțelegem că suntem uniți într-un singur om, Adam – o persoană reală, literală. Dacă Adam nu e o persoană literală, atunci nu avem nicio explicație plauzibilă pentru cum a intrat păcatul în lume. Dacă omenirea, în Adam, nu ar fi căzut din har, nu ar fi putut fi salvată prin har, prin Isus Cristos. 1 Corinteni 15.22 spune: „Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Cristos." Această paralelă – Adam e capul rasei căzute, și Cristos e Capul rasei răscumpărate – e importantă pentru felul în care înțelegem mântuirea. „…Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața. Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți." (Romani 5.18-19)
Trebuie să considerăm creaționismul biblic temelia sistemului nostru de valori. Narațiunea Creației trebuie să fie faptică, nu doar un mit, pentru că, dacă e ficțională, atunci valorile pe care le importă sunt gândite de om, sunt supuse schimbării pe măsură ce omul „evoluează", și sunt, prin urmare, invalide. Temelia conflictului din zilele noastre dintre știință și religie (mai ales creștinism) este presupunerea că știința (atee) e faptică, pe când religia e pură superstiție și mit. Dacă ar fi adevărat, atunci valorile noastre creștine sunt doar atât – valori pentru creștini, fără relevanță în lumea seculară.
Cea din urmă întrebare de bază pentru omenire este ce se întâmplă cu noi după ce murim? Dacă omul e doar parte dintr-un Univers fără design și accidental și pur și simplu trece dintr-o stare a materiei în alta când moare, înseamnă că nu avem suflet sau duh și viața aceasta e tot ceea ce există. Această credință ne lasă cu un singur scop în viață: să urmăm planul evoluției, care e supraviețuirea celui mai adecvat.
Creștinismul, pe de altă parte, ne pune față în față cu un bine moral stabilit de o Ființă transcendentă, supranaturală. Natura morală a lui Dumnezeu stabilește un standard neschimbător care nu doar promovează o viață mai bună pentru noi personal, ci ne și învață cum să-i iubim pe semeni și la urma urmei să-I aducem glorie Creatorului nostru. Acest standard e exemplificat de Cristos. Prin viața, prin moartea și învierea Lui putem găsi scopul vieții și speranța unei vieți viitoare cu Dumnezeu în cer.
Creaționismul biblic e important pentru că e singurul sistem care răspunde la întrebările de bază ale vieții și ne dă o semnificație mai mare decât noi înșine. Ar trebui să fie limpede pentru toți creștinii că creaționismul și naturalismul se exclud unul pe celălalt și sunt în opoziție unul față de celălalt.
English
De ce e creaționismul biblic atât de important?
