Întrebare
Ce este o binecuvântare potrivit Bibliei?
Răspuns
În Biblie, sunt câteva cuvinte care de obicei sunt traduse prin „binecuvântare” sau „a binecuvânta”. Cuvântul din limba ebraică tradus cel mai adesea prin „a binecuvânta” este barak, care poate însemna a lăuda, a felicita sau a saluta, și e folosit și cu înțeles de blestem. Genesa 1.22 e primul loc în care apare, atunci când Dumnezeu a binecuvântat creaturile marine și păsările, spunându-le să crească și să se înmulțească pe pământ. La fel, în versetul 28, Dumnezeu i-a dat o binecuvântare similară lui Adam și Evei, adăugând că ei trebuiau să exercite stăpânire asupra creației. Când Dumnezeu l-a chemat pe Avram să meargă în Țara Promisă (Genesa 12.1-3), a promis să-l binecuvânteze, să-i facă un nume mare și, prin el, să binecuvânteze toate familiile pământului. Binecuvântările aici sunt în mod clar asociate cu fericirea și bunăstarea, Atât pentru Avram, cât și pentru ceilalți. În Genesa 22.16-18, Dumnezeu îl binecuvântează din nou pe Avram, și adaugă că acea binecuvântare se datorează ascultării lui de poruncile lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu e singurul care pronunță binecuvântări. Atunci când Rebeca și-a părăsit familia pentru a deveni soția lui Isaac (Genesa 24.60), familia ei a binecuvântat-o spunând: „Să ajungi mama a mii de zeci de mii și sămânța ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!” Când Isaac se pregătea să moară, a rostit această binecuvântare asupra fiului său Iacov: „Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer și grăsimea pământului, grâu și vin din belșug! Să-ți fie supuse noroade, și neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraților tăi, și fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.” (Genesa 27.28-29)
Un alt cuvânt ebraic pentru binecuvântare este esher, care e și el tradus cu fericire. Iov 5.17 afirmă: „Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.” Binecuvântarea aceasta e legată de cunoașterea faptului că Dumnezeu e la lucru să ne călăuzească pe calea cea bună. Pedeapsa lui Dumnezeu e de fapt o manifestare a dragostei Lui pentru noi, așa cum un părinte disciplinează un copil care se joacă în mijlocul străzii. Psalmul 1.1-3 duce mai departe această temă atunci când spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori, ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit.” Cartea Psalmilor e plină de referiri la acest fel de binecuvântare de fericire pentru cei care Îl iubesc pe Domnul Dumnezeu și se tem de El.
În Noul Testament, sunt două cuvinte principale din limba greacă traduse prin „binecuvântare”. Makarios poartă înțelesul de fericire la care tocmai ne-am uitat. Fericirile din Matei 5 și Luca 6 descriu starea de fericire a celor care își găsesc scopul și împlinirea în Dumnezeu. Așa cum vedem în Psalmi, viața cea mai bună este la dispoziția celor care Îl iubesc și se tem de Dumnezeu și își rânduiesc viața potrivit cu Cuvântul Lui. Romani 4.6-8 leagă această binecuvântare de fericire de cei ale căror păcate au fost iertate, fiindcă ei știu că relația cu Dumnezeu a fost restabilită. Eulogeo se concentrează mai mult asupra cuvintelor și rapoartelor bune pe care le dă cineva despre o altă persoană și descriu, de asemenea, binecuvântarea pe care o rostim peste mâncare (Matei 26.26). Efeseni 1.3 Îl binecuvântează pe Dumnezeu pentru toate binecuvântările pe care ni le dă în Cristos, iar 1 Petru 3.9 ne spune să-i binecuvântăm pe cei care se poartă rău cu noi, fiindcă suntem chemați să primim binecuvântarea lui Dumnezeu.
Aducând toate acestea laolaltă, vedem că o binecuvântare e o afirmație de voie bună și fericire spusă cu privire la o altă persoană, cât și condiția care împlinește acele cuvinte bune. Planul original al lui Dumnezeu pentru creație a fost ca creaturile Lui, inclusiv omenirea, să experimenteze prosperitate, pace și împlinire, dar acest model a fost ruinat atunci când a intrat păcatul în lume. Afirmațiile de binecuvântare sunt o dorință ca Dumnezeu să restaureze favoarea Sa asupra altora sau o declarare a bunătății Sale inerente. Cea mai mare binecuvântare pe care ne-a dat-o Dumnezeu este viața nouă și iertarea care vin prin credința în Fiul Său, Isus Cristos. Binecuvântările materiale de care ne bucurăm o zi după alta sunt trecătoare, dar binecuvântările spirituale care se stau la dispoziție în Cristos cuprind timpul și eternitatea, cât și lucrurile materiale și imateriale. Așa cum a spus psalmistul: „Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-și pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său!” (Psalmul 146.5)
English
Ce este o binecuvântare potrivit Bibliei?
