Întrebare
Ce este binele de rău?
Răspuns
Fiecare ființă umană e creată după chipul lui Dumnezeu (Genesa 1.27, Iacov 3.9). Parte din ceea ce înseamnă să fii făcut după chipul lui Dumnezeu este că avem o conștiință care recunoaște în mod instinctiv binele și răul și distinge binele de rău. Fiecare cultură civilizată din lume a adoptat standarde similare pentru poporul ei pe baza înțelegerii inerente a binelui și a răului. Uciderea, hoția și înșelătoria sunt percepute universal ca fiind greșite. Uneori depravarea acoperă această cunoaștere și un grup de oameni alege să prețuiască răul în loc să-l interzică, așa cum e în cazul infanticidului practicat de națiunile păgâne din jurul Israelului (Leviticul 18.21, 2 Împărați 23.10).
Datorită naturii noastre păcătoase, tindem să scuzăm răul în noi înșine (Romani 5.12, Ieremia 2.35). Un tipar continuu de scuzare a păcatului duce la o împietrire a conștiinței. Romani 1.28 dă răspunsul lui Dumnezeu față de cei care persistă în rău: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” Există un punct în care Dumnezeu dă drumul. Cei care insistă să-și păstreze păcatul pot acum păcătui din plin, fără să sufere remușcările conștiinței. Ei cred că au trecut dincolo de conștiință și sunt mai deștepți decât Dumnezeu. Dar judecata lor va veni, atunci când vor sta în fața lui Cristos (Evrei 9.27, Maleahi 3.5).
Așa cum întunericul e definit prin absența luminii, păcatul e definit prin absența binelui (Iacov 4.17). Pentru că Dumnezeu e chiar întruchiparea binelui (Psalmul 86.5, 119.68), orice lucru contrar naturii Lui e rău (Romani 3.23). Învățăm să distingem binele de rău ajungând să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Cuvântul Lui este temelia pentru înțelegerea Lui (Psalmul 1.1-2, 119.160, Ioan 17.17). Cu cât ne apropiem mai mult de sfințenia lui Dumnezeu, cu atât mai rău pare păcatul (Isaia 6.1, 5). O cămașă poate părea albă când e pusă în fața unui perete negru. Dar când pui acea cămașă pe zăpada proaspăt așternută, pare destul de întunecată. În mod asemănător, încercările noastre de a face binele par destul de întunecate când sunt puse alături de sfințenia lui Dumnezeu. Când intrăm în prezența Lui, începem să observăm cât de centrate în noi înșine sunt gândurile și acțiunile noastre. Vedem cât de rele sunt lăcomia, invidia, pofta, și înșelăciunea noastră. Numai în lumina lui Dumnezeu începem să ne vedem cu claritate.
Învățăm să facem deosebirea între bine și rău și prin cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu. La urma urmei Biblia este cea care delimitează ceea ce este păcătos și ceea ce nu este. Autorul cărții Evrei vorbește despre cei care sunt imaturi în credință, care pot digera doar „laptele” spiritual – principiile cele mai de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu (Evrei 5.13). În contrast cu „bebelușii” în Cristos sunt cei maturi spiritual, „a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul” (Evrei 5.14). Observă că simțurile spirituale ale creștinului sunt întărite prin folosirea constantă a Cuvântului. Capacitatea de a deosebi binele de rău, de a face distincția între doctrina lui Cristos și cea a omului vine din studierea și aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu e plin de exemple de oameni care au făcut binele și de cei care au făcut răul. Acele exemple sunt acolo ca să învățăm cum este Dumnezeu și ce dorește de la noi (1 Corinteni 10.11). Mica 6.8 ne dă un scurt rezumat al dorinței lui Dumnezeu pentru fiecare persoană: „Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Maleahi 3.18 prezintă lucrurile și mai clar. Dumnezeu spune: „Și veți vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește.” Aici Domnul echivalează neprihănirea cu slujirea Lui. Dacă binele e definit ca fiind slujirea lui Dumnezeu, atunci răul este respingerea lui Dumnezeu și refuzul de a-L sluji. Indiferent cât de filantropică poate părea o persoană în fața altora, faptele ei bune cântăresc puțin dacă sunt făcute din motive egoiste. Dacă ținta noastră va fi să-L căutăm pe Dumnezeu și să-l onorăm în tot ceea ce facem (1 Corinteni 10.31), vom înțelege ceea ce este bine și ceea ce este rău și vom ști că alegerile din viața noastră Îi sunt plăcute lui Dumnezeu (Ieremia 29.13, 1 Petru 3.12, Psalmul 106.3).
English
Ce este binele de rău?
