Întrebare
Ce spune Biblia despre biruirea poftei?
Răspuns
Majoritatea cuvintelor din Biblie care sunt traduse cu „poftă” înseamnă „o dorință pasională”. Dorința puternică poate fi și bună și rea, în funcție de obiectul acelei dorințe și de motivul din spatele ei. Dumnezeu a creat inima umană cu capacitatea de a avea dorință pasională, ca să tânjim după El și după neprihănirea Lui (Psalmul 42.1-2, 73.25). Însă conceptul de „poftă” e acum folosit în asociere cu o dorință pasională după ceva ce Dumnezeu a interzis, și cuvântul e văzut ca fiind sinonim cu dorința sexuală sau materialistă.
Iacov 1.14-15 ne arată progresia naturală a poftei nestăvilite: „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”
Potrivit cu acest pasaj, pofta păcătoasă începe cu o dorință rea. A fi ispitit de rău nu este păcat. Isus a fost ispitit (Matei 4.1). Păcatul începe atunci când dorința rea ne „târăște” de unde ar trebui să fie inima noastră. Când ni se prezintă o dorință rea, avem de făcut o alegere. O putem respinge așa cum a făcut Isus și să ne concentrăm din nou atenția la cărarea pe care a pus-o Dumnezeu înaintea noastră (Matei 4.10). Sau putem cocheta cu ea. Așa cum a spus cineva: „Nu putem opri păsările să zboare deasupra capului nostru, dar nu trebuie să le lăsăm să-și facă cuib în părul nostru.” Când se ivește ispita, trebuie să ne amintim că nu suntem fără ajutor. Putem alege să cedăm sau să ne împotrivim.
Motivul pentru care suntem „târâți” de ispită e că suntem „ademeniți”. Cuvântul din limba greacă se referă la momeală, ca într-o undiță. Când peștele vede viermele mișcător, e ademenit de el și îl prinde. Odată ce cârligul e înfipt, poate fi „târât”. Când ne confruntăm cu ispita, trebuie să o respingem imediat, așa cum a făcut Iosif când a fost ademenit de nevasta lui Potifar (Genesa 39.11-12). Ezitarea deschide ușa ademenirii. Romani 13.14 numește o astfel de ezitare „purtare de grijă de firea pământească”. La fel ca peștele nevigilent, prindem gândul ispititor, crezând că ne va aduce plăcere și împlinire. Savurăm fantezia, ne imaginăm scenarii noi și păcătoase și susținem ideea că Dumnezeu nu ne-a dat tot ceea ce e necesar pentru fericirea noastră (Genesa 3.2-4). Aceasta este nebunie. 2 Timotei 2.22 spune: „Fugi de poftele tinereții...” A „fugi” înseamnă să o iei din loc imediat. Iosif nu a stat să se gândească la opțiuni. A recunoscut ispita sexuală și a fugit. Când ezităm, hrănim firea și îi dăm ocazia să aleagă răul. Adesea suntem copleșiți de puterea ei. Samson a fost un om puternic fizic, și totuși nu a putut face față propriei ispite (Judecătorii 16.1).
Următorul pas în progresia descendentă a ispitei, potrivit cu Iacov 1, este că „dorința zămislește”. Pofta începe ca o sămânță, un gând plin de dorințe greșite. Dacă permitem semințelor poftei să germineze, vor da lăstari mai mari, mai puternici, mai greu de dezrădăcinat. Ispita devine păcat când i se permite să germineze. Dorința prinde viață și devine poftă. Isus a arătat clar că pofta este păcat, chiar dacă nu acționăm fizic în privința ei (Matei 5.27-28). Inima noastră este domeniul lui Dumnezeu, și când îi permitem răului să crească acolo, întinăm templul Lui (1 Corinteni 3.16, 6.19).
Dorințele greșite năpăstuiesc fiecare inimă umană. Cea de-a zecea poruncă interzice poftirea, care înseamnă să poftim după ceva ce nu e al nostru (Deuteronomul 5.21, Romani 13.9). Inima umană caută în mod continuu să facă rost de împlinire, și când descoperă ceva sau pe cineva despre care crede că îi va aduce satisfacție, pofta începe.
Numai când inima noastră e dedicată gloriei lui Dumnezeu putem birui dorințele nepotrivite și să învingem pofta. Când ne predăm Domnului, vedem că nevoile noastre sunt împlinite într-o relație cu El. Trebuie să „facem orice gând rob ascultării de Cristos” (2 Corinteni 10.5). Trebuie să-I permitem Duhului Sfânt să ne țină gândurile acolo unde vrea El să fie. E de ajutor să ne rugăm zilnic folosind cuvintele din Psalmul 19.14: „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!” Când dorința inimii noastre e să-I placem lui Dumnezeu mai mult decât nouă înșine, putem ține pofta în control.
English
Ce spune Biblia despre biruirea poftei?
