Întrebare
Ce este blasfemia? Ce înseamnă să blasfemiezi?
Răspuns
A blasfemia înseamnă să vorbești cu dispreț despre Dumnezeu sau să fii lipsit de reverență în mod sfidător. Blasfemia este ocărâre verbală sau în scris a Numelui lui Dumnezeu, a caracterului, a lucrării și a atributelor Lui.
Blasfemia era o fărădelege serioasă menționată în Legea pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Moise. Israeliții trebuiau să se închine lui Dumnezeu și să asculte de El. În Leviticul 24.10-16, un om a hulit Numele lui Dumnezeu. Pentru evrei, un nume nu era o simplă denumire agreabilă. Era o reprezentare simbolică a caracterului unei persoane. Bărbatul din cartea Leviticul care a blasfemiat Numele lui Dumnezeu a fost ucis cu pietre.
Isaia 36 relatează despre Sanherib, împăratul Asiriei, și încercarea lui de a demoraliza Ierusalimul înainte de a-l ataca. După ce a subliniat multele victorii ale Asiriei, a spus: „Dintre toți dumnezeii acestor țări, care din ei și-a izbăvit țara din mâna mea, pentru ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?” (Isaia 36.20) Sanherib a comis blasfemie prin presupunerea că Dumnezeul Israelului era egal cu dumnezeii falși ai națiunilor dimprejur. Ezechia, împăratul lui Iuda, menționează această blasfemie în rugăciunea lui adresată lui Dumnezeu, în care Îi cere să-i scape, cu scopul de a-Și apăra slava (Isaia 37.4, 17). Și exact acest lucru îl face Dumnezeu. Isaia 37.36-37 explică: „Îngerul Domnului a ieșit și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți aceștia erau niște trupuri moarte. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a rămas la Ninive.” Mai târziu, Sanherib a fost ucis în templul dumnezeului său Nisroc (Isaia 37.38).
Cei care Îl urmează pe Dumnezeu au, de asemenea, responsabilitatea să fie atenți ca comportamentul lor să nu-i provoace pe alții să-L blasfemieze pe Dumnezeu. În Romani 2.17-24, Pavel îi mustră pe cei care pretind că sunt salvați prin Lege și totuși trăiesc în păcat. Folosind versetul din Isaia 52.2, Pavel le spune: „Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri.” (versetul 24) În 1 Timotei 1.20, Pavel explică faptul că a dat doi învățători falși pe mâna Satanei, „ca să se învețe să nu hulească”; așadar, răspândirea doctrinei false și ducerea poporului lui Dumnezeu în rătăcire este tot o formă de blasfemie.
Isus a vorbit despre un tip special de blasfemie – blasfemia împotriva Duhului Sfânt – comisă de liderii religioși din zilele Lui. Situația era că fariseii erau martori la minunile lui Isus, dar ei atribuiau lucrarea Duhului Sfânt prezenței unui demon (Marcu 3.22-30). Înfățișarea sfințeniei ca fiind demonică era o respingere deliberată, insultătoare a lui Dumnezeu și era de neiertat.
Cea mai semnificativă acuzație de blasfemie a fost una care s-a întâmplat să fie cu totul falsă. Pentru păcatul blasfemiei L-au condamnat preoții și fariseii pe Isus (Matei 26.65). Ei au înțeles că Isus pretindea că este Dumnezeu. Dacă acest lucru nu era adevărat, aceasta ar fi fost, într-adevăr, o ocară la adresa caracterului lui Dumnezeu. Dacă Isus ar fi fost un simplu om care pretindea că este Dumnezeu, ar fi fost un blasfemiator. Însă fiind a Doua Persoană din Trinitate, Isus era îndreptățit să-Și declare dumnezeirea (Filipeni 2.6).
Adevărul este că ori de câte ori facem sau spunem ceva ce le oferă celorlalți o reprezentare falsă a gloriei, a sfințeniei, a autorității și a caracterului lui Dumnezeu, comitem blasfemie. De fiecare dată când reprezentăm nepotrivit poziția noastră de copii ai lui Dumnezeu, Îi stricăm reputația. Din fericire, Isus iartă chiar și păcatul blasfemiei. Petru a atacat scopul lui Isus (Matei 16.22), Pavel a încercat să-i facă pe alții să blasfemieze (Faptele Apostolilor 26.9-18) și frații lui Isus credeau că Și-a ieșit din minți (Marcu 3.21). Toți aceștia s-au pocăit și toți au fost iertați.
English
Ce este blasfemia? Ce înseamnă să blasfemiezi?
