Întrebare
Ne învață versetul din 1 Petru 3.21 că botezul e necesar pentru mântuire?
Răspuns
Cum se întâmplă cu fiecare verset sau pasaj, pricepem ce ne învață mai întâi filtrându-l prin ceea ce știm că ne învață restul Bibliei cu privire la subiect. În ceea ce privește botezul și mântuirea, Biblia prezintă clar faptul că mântuirea este prin har, prin credința în Isus Cristos, nu prin fapte de orice fel, aici fiind inclus și botezul (Efeseni 2.8-9). Prin urmare, orice interpretare care ajunge la concluzia că botezul sau oricare alt act este necesar pentru mântuire este o interpretare greșită. Pentru mai multe informații, te rugăm să citești pagina noastră de Internet „Is salvation by faith alone, or by faith plus works?” (în limba română „Mântuirea este numai prin credință, sau prin credință plus fapte?”).
Aceia care cred că botezul este necesar pentru mântuire se grăbesc să folosească 1 Petru 3.21 ca un „text doveditor”, pentru că afirmă că „botezul mântuiește”. Voia Petru să spună într-adevăr că actul botezului e cel care ne mântuiește? Dacă ar spune acest lucru, ar contrazice multe alte pasaje din Scriptură care arată limpede oameni care sunt mântuiți (lucru evidențiat prin faptul că au primit Duhul Sfânt) înainte să fie botezați sau fără să mai fie botezați (cum a fost cazul tâlharului de pe cruce, în Luca 23.39-43). Un bun exemplu al unui om care a fost mântuit înainte să fie botezat este Corneliu și casa lui, în Fapte, capitolul 10. Știm că au fost mântuiți înainte să fie botezați pentru că au primit Duhul Sfânt ca dovadă a mântuirii (Romani 8.9, Efeseni 1.13, 1 Ioan 3.24). Dovada mântuirii lor a fost motivul pentru care Petru le-a îngăduit să se boteze. Nenumărate pasaje din Scriptură ne învață în mod clar că mântuirea are loc atunci când un om crede Evanghelia, moment în care este pecetluit în Cristos, cu Duhul Sfânt care a fost promis. (Efeseni 1.13)
Totuși, din fericire nu trebuie să ghicim ce a vrut Petru să spună în acest verset, pentru că îl clarifică chiar el pentru noi mai departe: „care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu”. Cu toate că Petru leagă botezul de mântuire, nu la actul botezului se referă el (nu la curățirea de întinăciunile trupești). Cufundarea în apă nu face nimic altceva decât să spele murdăria. Petru se referă la ceea ce reprezintă botezul, și acel lucru ne mântuiește (mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin Învierea lui Isus Cristos). Cu alte cuvinte, Petru pur și simplu leagă botezul de credință. Nu partea cu udatul ne mântuiește, ci „mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu”, lucru simbolizat prin botez, aceea ne mântuiește. Întotdeauna prima este mărturia înaintea lui Dumnezeu. Mai întâi are loc credința și pocăința, apoi botezul, pentru a te identifica în mod public cu Cristos.
Dr. Keeneth Wuest, autor al Word Studies in the Greek New Testament (Studiul cuvintelor în Noul Testament grecesc, n.tr.) oferă o explicație excelentă a acestui pasaj. „În mod clar, în mintea apostolului e botezul în apă, nu cel cu Duhul Sfânt, pentru că vorbește despre apele potopului care i-au salvat pe cei din corabie, și în acest verset, despre botezul care îi mântuiește pe credincioși. Dar spune că îi mântuiește numai ca un corespondent. Adică botezul în apă este corespondentul realității, mântuirea. El poate mântui numai ca un corespondent, nu în fapt. Jertfele Vechiului Testament erau un corespondent al realității, Domnul Isus. Ele nu îl mântuiau propriu-zis pe credincios, erau doar un simbol. Aici nu se argumentează că aceste jertfe sunt analogul botezului creștin în apă. Autorul le folosește pur și simplu ca pe o ilustrație a folosirii cuvântului «corespondent».”
„Așadar botezul în apă îl mântuiește numai simbolic pe credincios. Evreul Vechiului Testament era mântuit înainte să aducă jertfa. Jertfa era numai mărturia exterioară a faptului că își punea încrederea în Mielul lui Dumnezeu, pe care Îl simbolizau aceste jertfe... Botezul în apă este mărturia exterioară a credinței din lăuntrul credinciosului. Omul este mântuit în momentul în care își pune încrederea în Domnul Isus. Botezul în apă este mărturia vizibilă a credinței sale și a mântuirii care i-a fost dată ca răspuns la acea credință. Petru are grijă să-și informeze cititorii că învățătura lui nu privește regenerarea prin botez, și anume că un om care îndeplinește actul botezului este astfel regenerat, pentru că spune: «care nu este o curățire de întinăciunile trupești»”. Botezul, explică Petru, nu îndepărtează întinăciunea trupească, fie că este vorba despre înțelesul literal, ca o baie pentru trup, fie că este vorba despre cel metaforic, ca o curățire pentru suflet. Nicio ceremonie nu atinge cu adevărat conștiința. Petru însă definește ceea ce vrea să spună prin mântuire în cuvintele: «mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu» și explică felul în care este îndeplinit acest lucru, și anume «prin Învierea lui Isus Hristos», prin faptul că cel credincios se identifică cu El în acea înviere.”
Parte din confuzia care se face vizavi de acest pasaj vine din faptul că, în diverse feluri, scopul botezului, ca declarație publică a credinței unui om în Cristos și identificarea cu El, a fost înlocuit cu „a lua o decizie pentru Cristos” sau „a te ruga rugăciunea păcătosului”. Botezul a fost considerat un lucru nu atât de important și lăsat pe mai târziu. Totuși, pentru Petru sau pentru oricare creștin din secolul I, ideea că cineva care ar mărturisi că Cristos este Mântuitorul său nu ar fi botezat cât de curând posibil era inimaginabilă. Prin urmare, nu e deloc surprinzător că Petru vedea botezul ca fiind strâns legat de mântuire. Totuși, în acest verset Petru clarifică faptul că nu ritualul în sine mântuieşte, ci faptul că suntem uniți cu Cristos în învierea Lui, prin credință, „mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” (1 Petru 3.21).
Așadar, botezul despre care Petru spune că ne mântuieşte este cel care este precedat de credința în jertfa ispășitoare a lui Cristos care îl îndreptățește pe păcătosul nelegiuit (Romani 3.25-26, 4.5). Botezul este semnul exterior a ceea ce Dumnezeu a făcut „prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3.5).
English
Ne învață versetul din 1 Petru 3.21 că botezul e necesar pentru mântuire?
