Întrebare
Ne învață Fapte 2.38 că botezul este necesar pentru mântuire?
Răspuns
Fapte 2.38: „Pocăiți-vă, le-a zis Petru, și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.” Cum e în cazul fiecărui verset sau pasaj, deslușim ceea ce ne învață filtrându-l mai întâi prin ceea ce știm că ne învață Biblia cu privire la subiectul respectiv. În cazul botezului și al mântuirii, Biblia face clar faptul că mântuirea e prin har, prin credința în Isus Cristos, nu prin fapte de orice fel, aici fiind inclus și botezul (Efeseni 8.9). Așadar, orice interpretare care duce la concluzia că botezul sau oricare alt act e necesar pentru mântuire este o interpretare greșită. Pentru mai multe informații, te rugăm să vizitezi pagina noastră de Internet „Is salvation by faith alone, or by faith plus works?” (în limba română „Mântuirea este numai prin credință, sau prin credință plus fapte?”).
De ce, atunci, unii ajung la concluzia că, pentru a fi mântuiți, trebuie să fim botezați? Adesea, când se dezbate dacă acest pasaj ne învață sau nu că botezul este o cerință pentru mântuire, discuțiile se învârt în jurul cuvântului grecesc eis, care în acest pasaj este tradus cu spre. Aceia care țin să creadă că botezul este o cerință pentru mântuire se grăbesc să arate înspre acest verset și spre faptul că spune: „fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre”, considerând că cuvântul tradus cu „spre” în acest verset înseamnă „pentru a obține”. Totuși, atât în limba greacă, cât și în română, cuvântul „spre” („pentru”) are multe întrebuințări.
De exemplu, când cineva spune „ia două aspirine pentru durerea ta de cap”, e evident pentru toată lumea că asta nu înseamnă „ia două aspirine ca să obții o durere de cap”, ci „ia două aspirine pentru că deja ai o durere de cap”. Sunt trei înțelesuri posibile ale cuvântului „spre” care pot fi potrivite cu contextul versetului Fapte 2.38: 1 - „pentru a fi, a deveni, a obține, a avea, a păstra etc.”, 2 - „datorită, ca rezultat al” sau 3 - „cu privire la”. De vreme ce toate aceste înțelesuri se potrivesc în contextul acestui pasaj, e necesar un studiu suplimentar ca să aflăm care dintre acestea este corect.
Trebuie să începem prin a observa limba originală și înțelesul cuvântului grecesc eis. Acesta este un cuvânt grecesc obișnuit (este folosit de 1774 de ori în Noul Testament) care este tradus în multe feluri. La fel ca cuvântul românesc „spre” (sau „pentru”), poate avea mai multe înțelesuri diferite. Așadar, din nou observăm cel puțin două sau trei înțelesuri posibile ale acestui pasaj, unul care pare să susțină că botezul este o cerință pentru mântuire și altele care nu vor susține acest lucru. În timp ce înțelesurile cuvântului grecesc eis sunt văzute deopotrivă în diverse pasaje din Scriptură, învățați greci cum sunt A.T. Robertson și J.R. Mantey au susținut că prepoziția grecească eis din Fapte 2.38 trebuie tradusă cu „pentru că” sau „având în vedere”, nu cu „ca să” sau „cu scopul de a”.
Un exemplu de fel în care această prepoziție este folosită în alte versete îl vedem în Matei 12.41, unde cuvântul eis comunică „rezultatul” unei acțiuni. În acest caz, se spune că poporul din Ninive „s-a pocăit la propovăduirea lui Iona” (cuvântul tradus cu „la” este același cuvânt grecesc eis). În mod clar, înțelesul acestui pasaj este că ei s-au pocăit „datorită” sau „ca rezultat al” predicării lui Iona. În același fel, ar fi posibil ca Fapte 2.38 să comunice într-adevăr faptul că ei trebuiau să fie botezați „ca rezultat al” sau „pentru că” deja au crezut și, prin aceasta, deja au primit iertarea păcatelor lor (Ioan 1.12, Ioan 3.14-18, Ioan 5.24, Ioan 11.25-26, Fapte 10.43, Fapte 13.39, Fapte 16.31, Fapte 26.18, Romani 10.9, Efeseni 1.12-14). Acest fel de interpretare a pasajului e de asemenea în concordanță cu mesajul consemnat din următoarele două predici ale lui Petru adresate celor necredincioși, în care asociază iertarea păcatelor cu actul pocăinței și al credinței în Cristos, fără ca măcar să menționeze botezul (Fapte 3.17-26, Fapte 4.8-12).
Pe lângă Fapte 2.38, sunt alte trei versete în care cuvântul grecesc eis este folosit în conjuncție cu cuvântul „a boteza” sau „botez”. Primul dintre acestea este în Matei 3.11, „botez cu apă, spre pocăință”. În mod clar, cuvântul grecesc eis nu poate însemna în acest pasaj „pentru a obține”. Ei nu au fost botezați „ca să obțină mântuirea”, ci au fost „botezați pentru că s-au pocăit”. Cel de-al doilea pasaj este Romani 6.3, unde avem expresia „botezați în (eis) moartea Sa”. Din nou, acest lucru se potrivește cu înțelesul „datorită” sau „având în vedere”. Cel de-al treilea și cel din urmă pasaj este 1 Corinteni 10.2 și expresia „botezați în nor și în mare, pentru (eis) Moise”. Încă o dată, eis nu poate însemna în acest pasaj „ca să obțină”, pentru că israeliții nu au fost botezați ca să-l obțină pe Moise ca conducător al lor, ci pentru că el era conducătorul lor și îi condusese afară din Egipt. Dacă e să fim consecvenți cu felul în care prepoziția eis e folosită în legătură cu botezul, trebuie să concluzionăm că versetul din Fapte 2.38 se referă la a fi botezați „pentru că” au primit iertarea păcatelor lor. Câteva alte versete în care prepoziția grecească eis nu înseamnă „ca să obțină” sunt Matei 28.19, 1 Petru 3.21, Fapte 19.3, 1 Corinteni 1.15 și 12.13.
Dovezile gramaticale care însoțesc acest verset și prepoziția eis fac clar faptul că, în timp ce ambele puncte de vedere vizavi de acest verset se încadrează bine în context și între variantele posibile de înțelesuri ale acestui pasaj, majoritatea dovezilor sunt în favoarea faptului că cea mai bună definiție a cuvântului „spre” („pentru”) în acest context este fie „pentru că”, fie „cu privire la”, nu „pentru a obține”. Așadar, Fapte 2.38, atunci când este interpretat corect, nu ne învață că botezul este o cerință pentru mântuire.
Pe lângă înțelesul precis al prepoziției tradusă cu „spre” în acest pasaj, mai este un alt aspect gramatical legat de acest verset pe care trebuie să-l luăm în considerare cu atenție – schimbarea între persoana a doua și a treia între verbele și pronumele din acest pasaj. De exemplu, în porunca lui Petru de a se pocăi și a se boteza, cuvântul grecesc tradus cu „pocăiți-vă” este la persoana a doua plural, iar verbul „să fie botezat” e la persoana a treia singular. Când asociem acest lucru cu faptul că pronumele „voastre” din sintagma „iertarea păcatelor voastre” este de asemenea persoana a doua plural, vedem că se face o distincție importantă, care ne ajută să înțelegem acest pasaj. Rezultatul acestei schimbări de la persoana a doua plural la persoana a treia singular și înapoi pare să lege în mod direct sintagma „iertarea păcatelor voastre” de porunca „pocăiți-vă”. Prin urmare, atunci când iei în calcul schimbarea de persoană și pluralitate, ceea ce ai în esență este: „Pocăiți-vă (plural) pentru iertarea păcatelor voastre (plural), și fiecare dintre voi (singular) să fie botezat (singular).” Sau, ca să exprimăm lucrurile și mai deslușit: „Pocăiți-vă voi toți pentru iertarea tuturor păcatelor voastre și fiecare dintre voi să fie botezat.”
O altă eroare făcută de către cei care cred că Fapte 2.38 ne învață că botezul este necesar pentru mântuire este ceea ce uneori este numit eroarea deducției negative. Spus în mod simplu, aceasta este ideea că numai pentru că o afirmație este adevărată, nu putem considera că toate negațiile (sau afirmațiile opuse) acelei afirmații sunt adevărate. Cu alte cuvinte, numai pentru că Fapte 2.38 spune „pocăiți-vă și fiți botezați... spre iertarea păcatelor... și darul Duhului Sfânt”, nu înseamnă că dacă cineva se pocăiește și nu este botezat, nu va primi iertarea păcatelor sau darul Duhului Sfânt.
Există o deosebire importantă între o trăsătură și o cerință pentru mântuire. Biblia prezintă clar faptul că credința este deopotrivă trăsătură și cerință, dar nu se poate spune același lucru despre botez. Biblia nu spune că dacă un om nu se botează nu e mântuit. Pot fi adăugate oricât de multe trăsături credinței (care e necesară pentru mântuire), și omul tot va fi mântuit. De exemplu, dacă o persoană crede, este botezată, merge la biserică și dăruiește la săraci va fi mântuită. Unde se întâmplă eroarea de gândire este atunci când cineva consideră că toate aceste condiții, „botezul, mersul la biserică, dăruitul la săraci”, sunt necesare pentru mântuire. Deși pot fi dovezi ale mântuirii, acestea nu sunt o cerință pentru mântuire. (Pentru o explicație mai amănunțită a acestei erori logice, te rugăm să te uiți și la Întrebarea: „Does Mark 16:16 teach that baptism is required for salvation?” [în limba română „Ne învață Marcu 16.16 că botezul este necesar pentru mântuire?”].)
Faptul că botezul nu este o cerință pentru a primi iertarea și darul Duhului Sfânt ar trebui de asemenea să fie evident dacă pur și simplu citești mai departe în cartea Fapte. În Fapte 10.43, Petru îi spune lui Corneliu că „oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor (de observat că în acest moment nu se menționează nimic despre a fi botezat, și totuși, Petru leagă credința în Cristos de actul primirii iertării păcatelor). Următorul lucru care se întâmplă este că, odată ce au crezut mesajul lui Petru cu privire la Cristos, „S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei care ascultau Cuvântul” (Fapte 10.44). Numai după ce au crezut, și prin urmare au primit iertarea păcatelor lor și darul Duhului Sfânt, Corneliu și casa lui au fost botezați (Fapte 10.47-48). Contextul și pasajul sunt foarte clare; Corneliu și casa lui au primit atât iertarea păcatelor, cât și Duhul Sfânt înainte de a fi botezați. De fapt, motivul pentru care Petru le-a îngăduit să fie botezați a fost că au avut dovada că au primit Duhul Sfânt, la fel ca Petru și credincioșii evrei.
În concluzie, Fapte 2.38 nu ne învață că botezul este o cerință pentru mântuire. Cu toate că botezul este important ca semn că cineva a fost justificat prin credință și ca declarație publică a credinței aceluia în Cristos și a membralității într-un trupul local de credincioși, acesta nu este un mijloc de iertare a păcatelor. Biblia prezintă foarte clar că suntem mântuiți numai prin har, numai prin credința în Cristos (Ioan 1.12, Ioan 3.16, Fapte 16.31, Romani 3.21-30, Romani 4.5, Romani 10.9-10, Efeseni 2.8-10, Filipeni 3.9, Galateni 2.16).
English
Ne învață Fapte 2.38 că botezul este necesar pentru mântuire?
