Întrebare
Ne învață Marcu 16.16 că botezul este necesar pentru mântuire?
Răspuns
Cum se întâmplă cu fiecare verset sau pasaj, pricepem ce ne învață prin observarea atentă a limbajului și a contextului versetului. De asemenea, îl analizăm filtrându-l prin ceea ce știm că ne învață restul Bibliei cu privire la subiect. În ceea ce privește botezul și mântuirea, Biblia prezintă clar faptul că mântuirea este prin har, prin credința în Isus Cristos, nu prin fapte de orice fel, aici fiind inclus și botezul (Efeseni 2.8-9). Prin urmare, orice interpretare care ajunge la concluzia că botezul sau oricare alt act este necesar pentru mântuire este o interpretare greșită. Pentru mai multe informații, te rugăm să citești pagina noastră de Internet „Is salvation by faith alone, or by faith plus works?” (în limba română „Mântuirea este numai prin credință, sau prin credință plus fapte?”).
În ceea ce privește Marcu 16.16, este important să ne amintim că există câteva probleme textuale cu Marcu 16, versetele 9-20. E privit cu semnul întrebării dacă aceste versete au fost la început parte din Evanghelia după Marcu sau dacă au fost adăugate ulterior de către un scriitor. Ca urmare, cel mai bine este să nu ne bazăm o doctrină fundamentală pe nimic din Marcu 16.9-20, cum ar fi luatul șerpilor în mână, dacă nu e susținută și de alte pasaje din Scriptură.
Considerând că versetul 16 este original din Marcu, ne învață el că botezul este o cerință pentru mântuire? Răspunsul pe scurt este nu, nu ne învață. Ca să spui că botezul este o cerință pentru mântuire, trebuie să treci de ceea ce spune versetul în realitate. Ceea ce ne învață acest verset este că credința este necesară pentru mântuire, lucru care este în acord cu nenumărate versete în care este menționată numai credința (de exemplu Ioan 3.18, Ioan 5.24, Ioan 12.44, Ioan 20.31, 1 Ioan 5.13).
„Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16.16) Acest verset este compus din două afirmații de bază. 1 – Cine va crede și se va boteza va fi mântuit. 2 – Cine nu va crede va fi osândit.
Cu toate că versetul ne spune ceva despre credincioșii care se botează (sunt mântuiți), nu ne spune nimic despre credincioșii care nu se botează. Pentru ca acest verset să ne învețe că botezul este necesar pentru mântuire, ar fi necesară o a treia afirmație, și anume: „Cine va crede și nu se va boteza va fi osândit.” sau „Cine nu se va boteza va fi osândit.” Dar, desigur, niciuna dintre aceste afirmații nu se găsește în verset.
Aceia care încearcă să folosească versetul din Marcu 16.16 ca să prezinte învățătura că botezul este necesar pentru mântuire înfăptuiesc o greșeală obișnuită, dar gravă, care uneori se numește eroarea deducției negative. Această eroare poate fi definită după cum urmează: „Dacă o afirmație este adevărată, nu putem considera că toate negațiile (sau afirmațiile opuse) acelei afirmații sunt adevărate.” De exemplu, afirmația „un câine cu pete brune este un animal” este adevărată; totuși, negativa ei, „dacă un câine nu are pete brune nu este un animal”, este falsă. În același fel, afirmația „cine va crede și se va boteza va fi mântuit” este adevărată; totuși, afirmația „cine va crede, dar nu se va boteza nu va fi mântuit” este o presupunere nepotrivită. Totuși, exact aceasta este concluzia pe care o trag cei care susțin regenerarea prin botez.
Să luăm acest exemplu: „Cine va crede și va locui în Kansas va fi mântuit, dar cei care nu vor crede vor fi osândiți.” Această afirmație e perfect adevărată; locuitorii din Kansas care vor crede în Isus vor fi mântuiți. Totuși, a spune că numai acei credincioși care locuiesc în Kansas sunt mântuiți este o concluzie ilogică și falsă. Afirmația nu spune că un credincios trebuie să trăiască în Kansas ca să poată merge în cer. În același fel, Marcu 16.16 nu spune că un credincios trebuie să se boteze. Versetul afirmă un fapt despre credincioșii botezați (vor fi mântuiți), dar nu spune absolut nimic despre credincioșii care nu au fost botezați. Pot exista credincioși care nu locuiesc în Kansas, și care totuși sunt mântuiți; și pot exista credincioși care nu s-au botezat și care totuși sunt și ei mântuiți.
Singura condiție specifică necesară pentru mântuire este afirmată în partea a doua a versetului din Marcu 16.16: „Cine nu va crede va fi osândit.” În esență, Isus a dat atât condiția pozitivă a credinței (cine va crede va fi mântuit), cât și condiția negativă a necredinței (cine nu va crede va fi osândit). Prin urmare, putem spune cu absolută siguranță că credința este cerința pentru mântuire. Un lucru și mai important e că vedem această condiție reafirmată pozitiv și negativ în toată Scriptura (Ioan 3.16, Ioan 3.18, Ioan 3.36, Ioan 5.24, Ioan 6.53-54, Ioan 8.24, Fapte 16.31).
În Marcu 16.16, Isus menționează o condiție legată de mântuire (botezul). Dar o condiție aflată în legătură nu trebuie să fie confundată cu o cerință. De exemplu, a avea febră are legătură cu a fi bolnav, dar febra nu e o necesitate pentru ca boala să fie prezentă. Nu găsim nicăieri în Scriptură o afirmație de felul „cine nu se va boteza va fi osândit”. Prin urmare, nu putem spune, bazat pe Marcu 16.16 sau pe oricare alt verset, că botezul este necesar pentru mântuire.
Ne învață Marcu 16.16 că botezul este sau nu necesar pentru mântuire? Nu, nu ne învață, ci stabilește în mod clar că credința e necesară pentru mântuire, însă aprobă sau respinge ideea că botezul este o cerință. Atunci, cum putem ști dacă trebuie să ne botezăm ca să fim mântuiți? Trebuie să privim la întreaga învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu. Iată un rezumat al dovezilor:
1 – Biblia prezintă clar că suntem mântuiți numai prin credință. Avraam a fost mântuit prin credință și noi suntem mântuiți prin credință (Romani 4.1-25, Galateni 3.6-22).
2 – Pe tot parcursul Bibliei, în fiecare dispensație, oamenii au fost mântuiți fără să fie botezați. Toți credincioșii din Vechiul Testament (de exemplu Avraam, Iacov, David, Solomon) au fost mântuiți, dar nu au fost botezați. Tâlharul de pe cruce a fost mântuit, dar nu a fost botezat. Corneliu a fost mântuit înainte să fie botezat (Fapte 10.44-46).
3 – Botezul este o mărturie a credinței noastre și o declarație publică a faptului că credem în Isus Cristos. Scripturile ne spun că avem viață veșnică din momentul în care credem (Ioan 5.24), și credința vine întotdeauna înainte de a fi botezați. Botezul nu ne mântuie mai mult decât ne-ar mântui pășirea pe culoarul unei biserici sau spunerea unei rugăciuni. Suntem mântuiți atunci când credem.
4 – Biblia nu spune niciodată că dacă cineva nu e botezat nu e mântuit.
5 – Dacă botezul ar fi o cerință pentru mântuire, atunci nimeni nu ar putea fi mântuit fără să fie și o altă persoană prezentă. Trebuie să fie acolo o persoană care să boteze, înainte ca cineva să fie mântuit. Acest lucru efectiv limitează cine poate fi mântuit și când poate fi mântuit. Consecințele acestei învățături, când sunt duse la o concluzie logică, sunt devastatoare. De exemplu, un soldat care crede pe câmpul de luptă, dar este omorât înainte de a fi botezat ar merge în iad.
6 – Pe tot parcursul Bibliei vedem că în momentul credinței, credinciosul intră în posesiunea tuturor promisiunilor și a binecuvântărilor mântuirii (Ioan 1.12, 3.16, 5.24, 6.47, 20.31, Fapte 10.43, 13.39, 16.31). Când un om crede, are viață veșnică, nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață (Ioan 5.24) – toate acestea înainte să fie botezat.
Dacă crezi în regenerarea prin botez, ar fi bine să te gândești, în rugăciune, în cine sau în ce îți pui cu adevărat încrederea. Este credința ta bazată pe un act fizic (botezul) sau pe lucrarea terminată a lui Cristos pe cruce? În cine sau în ce te încrezi pentru mântuirea ta? În umbra lucrului (botezul) sau în esența lui (Isus Cristos)? Credința noastră trebuie să se bazeze numai pe Cristos. „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său.” (Efeseni 1.7)
English
Ne învață Marcu 16.16 că botezul este necesar pentru mântuire?
