Întrebare
Cine au fost canaaniții?
Răspuns
Canaaniții au fost un grup de popoare antice care au trăit în țara Canaan pe țărmul estic al Mării Mediterane. Canaanul este descris în Biblie ca extinzându-se de la Liban spre Pârâul Egiptului în sud și Valea râului Iordan în est. În Biblie, mai ales în Genesa 10 și Numeri 34, ceste teritoriu se numea „țara Canaan” și ocupa aceeași regiune care e ocupată în ziua de azi de Liban și Israel, plus părți din Iordania și Siria.
Canaaniții sunt menționați de peste 150 de ori în Biblie. Erau un popor stricat, idolatru care sunt descendenți ai lui Canaan, nepotul lui Noe și fiu al lui Ham (Genesa 9.18). Canaan a fost blestemat din cauza păcatului său și al tatălui său împotriva lui Noe (Genesa 9.20-25). În unele pasaje, termenul de canaaniți se referă la poporul din zonele joase și câmpiile din Canaan (Iosua 11.3); în alte pasaje, termenul e folosit cu sens larg, pentru a se referi la toți locuitorii țării, inclusiv heviții, ghirgasiții, iebusiții, amoriții, hitiții și fereziții (vezi Judecătorii 1.9-10).
Țara Canaan a fost țara pe care Dumnezeu a promis că i-o va da lui Avraam și urmașilor lui (Genesa 12.7). Canaaniții sunt descriși în Biblie ca fiind un popor mare și feroce, nu ușor de învins, astfel că israeliții aveau nevoie de ajutor divin ca să vină împotriva lor, să-i înfrângă și să le ia pământul. Dumnezeu le-a promis lui Moise și lui Iosua acel ajutor (Iosua 1.3).
După ieșirea din Egipt, când Domnul i-a spus lui Moise să invadeze Canaanul, Moise a trimis un grup de iscoade în țara Canaan, ca să vadă cum sunt locuitorii. Iscoadele au venit înapoi cu un raport care era atât încurajator, cât și descurajator. Roadele țării erau imense – a fost nevoie de doi oameni ca să ducă cu ei un ciorchine de struguri (Numeri 13.23) – și în țară era abundență în multe alte aspecte. Totuși, canaaniții erau puternici, iar cetățile lor erau mari și fortificate. De asemenea, iscoadele israelite au văzut acolo ceea ce au descris ca fiind nefilimi și descendenți ai lui Anac (Numeri 13.28, 33) – pe lângă acești oameni fioroși, israeliții s-au văzut ca niște „lăcuste” (versetul 33). În cele din urmă, israeliții au fost atât de înspăimântați de canaaniți, încât au refuzat să intre în țara pe care Dumnezeu le-a promis-o. Numai Iosua și Caleb au avut încredere că Dumnezeu îi va ajuta să-i înfrângă pe canaaniți. Din cauză că nu au fost gata să se încreadă în Dumnezeu, acelei generații de israeliți nu i-a fost îngăduit să intre în Canaan (Numeri 14.30-35).
După moartea lui Moise, Iosua a fost chemat de Dumnezeu să conducă poporul Israel prin râul Iordan și în Țara Promisă. Primul oraș la care au ajuns a fost Ierihonul, o cetate cu ziduri puternice de-a canaaniților. Iosua L-a crezut pe Dumnezeu și i-a spus poporului că Dumnezeu îi va izgoni pe canaaniți din țară, astfel încât Israel să poată lua în stăpânire țara Canaan (Iosua 3.10). Căderea Ierihonului a fost un eveniment supranatural, Dumnezeu demolând acel oraș (Iosua 6). Această victorie a fost un semn pentru poporul Israel și pentru oamenii din Canaan că Dumnezeu le-a dat țara Canaan israeliților.
În ciuda unei campanii lungi împotriva locuitorilor Canaanului, au rămas câteva clustere de canaaniți în Israel după ce țara a fost împărțită între cele douăsprezece seminții (Judecătorii 1.27-36). Unii dintre canaaniții care au rămas în Israel au fost supuși la munci, însă multe fortărețe au rămas în țară. Ascultarea parțială a lui Israel care a dus la existența acestor întărituri canaanite a cauzat multe necazuri în vremea Judecătorilor.
English
Cine au fost canaaniții?
