Cartea 1 Ioan
Autorul: Chiar de timpuriu, cărțile 1, 2 și 3 Ioan i-au fost atribuite apostolului Ioan, care a scris și Evanghelia după Ioan. Conținutul, stilul și vocabularul par să sprijine concluzia că aceste trei epistole le-au fost adresate acelorași cititori ca cei ai Evangheliei după Ioan.Data la care a fost scrisă: Cartea 1 Ioan a fost scrisă probabil între anii 85-95 d.Cr.
Scopul pentru care a fost scrisă: Cartea 1 Ioan pare să fie un rezumat care se bazează pe presupunerea că cititorii cunosc Evanghelia, așa cum a fost scrisă de Ioan, și oferă certitudine pentru credința lor în Hristos. Prima epistolă indică faptul că cititorii se confruntau cu eroarea gnosticismului, care a devenit o problemă mai serioasă în secolul II. Ca filosofie religioasă, susținea că materia este rea, și spiritul este bun. Soluția pentru tensiunea dintre acestea două era cunoașterea, sau gnosisul, prin intermediul căruia omul se ridică de la lumesc la spiritual. În mesajul Evangheliei, acest lucru a dus la două teorii false privitoare la Persoana Domnului Isus, docetismul – care Îl privește pe Omul Isus ca pe o apariție – și cerintianismul – care Îl face pe Isus o personalitate duală, câteodată umană și câteodată divină. Scopul central al cărții 1 Ioan este să stabilească granițele conținutului credinței și să le dea credincioșilor siguranța mântuirii.
Versete-cheie: 1 Ioan 1.9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.”
1 Ioan 3.6: „Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.”
1 Ioan 4.4: „Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu; și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”
1 Ioan 5.13: „V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică.”
Cuvântul-cheie este cunoașterea; împreună cu cuvintele asociate, apărând de cel puțin treisprezece ori în cartea 1 Ioan.
Un scurt rezumat: Învățătorii spirituali falși erau o problemă serioasă în Biserica Primară. Pentru că nu exista un Nou Testament complet, pe care credincioșii să îl consulte, multe biserici au căzut pradă unor amăgitori care îi învățau propriile lor idei și se vârau în față ca lideri. Ioan a scris această scrisoare ca să corecteze unele chestiuni importante, în special privitoare la identitatea lui Isus Hristos.
Pentru că scrisoarea lui Ioan privea lucrurile de bază ale credinței în Hristos, aceasta i-a ajutat pe cititorii săi să reflecte în mod cinstit asupra credinței lor. I-a ajutat să răspundă la întrebarea: Suntem noi credincioși adevărați? Ioan le-a spus că pot spune asta privind la faptele lor. Dacă se iubeau unul pe celălalt, acest lucru era dovada prezenței lui Dumnezeu în viața lor. Dar dacă se certau și se luptau tot timpul sau dacă erau egoiști și nu își purtau de grijă unul celuilalt, trădau faptul că, în realitate, nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu.
Acest lucru nu însemna că trebuiau să fie perfecți. De fapt, Iacov a identificat faptul că acțiunea de a crede implică recunoașterea păcatelor și căutarea iertării lui Dumnezeu. Depinderea de Dumnezeu pentru curățarea de vină, împreună cu recunoașterea răului făcut împotriva altora și repararea lui este o altă parte importantă din a ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu.
Legături: Unul dintre cel mai des citate pasaje privitoare la păcat se găsește în 1 Ioan 2.16. În acest pasaj, Ioan descrie trei aspecte ale păcatului care amintesc de primele și cele mai cruciale ispite din toată Scriptura. Primul păcat – neascultarea Evei – a fost rezultatul cedării în fața acelorași trei ispite, așa cum găsim în Genesa 3.6: pofta trupească („bun de mâncat”); pofta ochilor („plăcut de privit”) și lăudăroșia vieții („de dorit pentru dobândirea înțelepciunii”).
Aplicație practică: Cartea 1 Ioan este o carte a dragostei și a bucuriei. Aceasta explică părtășia pe care o avem cu alții și cu Isus Hristos. Ea face deosebire între fericire, care este temporară și trecătoare, și adevărata bucurie, pe care 1 Ioan ne spune cum să o dobândim. Dacă luăm cuvintele scrise de Ioan și le aplicăm în viața de zi cu zi, adevărata dragoste, adevăratul devotament, adevărata părtășie și bucurie după care tânjim vor fi ale noastre.
Apostolul Ioan L-a cunoscut foarte bine pe Isus. El ne spune că putem cu toții avea acea relație intimă cu Isus Hristos. Avem mărturia oamenilor care au avut legături directe și personale cu El. Scriitorii evangheliilor prezintă mărturia lor solid întemeiată pe o realitate istorică. Ei bine, în ce fel se aplică acest lucru în viața noastră? El ne explică faptul că Isus a venit aici ca Fiu al lui Dumnezeu, ca să creeze o unitate cu noi bazată pe harul, mila, dragostea și acceptarea Sa. De multe ori oamenii se gândesc că Isus Se află într-un loc îndepărtat și că nu-L preocupă tocmai luptele, problemele și îngrijorările noastre de zi cu zi. Dar Ioan ne spune că Isus e chiar aici cu noi, atât în părțile simple, lumești ale vieții noastre, cât și în cele complexe, care frământă sufletul. Ioan depune mărturia experiențelor personale privind faptul că Dumnezeu S-a întrupat și a trăit printre oameni. Lucrul acesta înseamnă că Hristos a venit aici să locuiască împreună cu noi și încă trăiește împreună cu noi. Așa cum a umblat pe pământ alături de Ioan, în același fel umblă în fiecare zi împreună cu noi. Trebuie să aplicăm acest adevăr în viața noastră și să trăim ca și când Isus ar sta chiar lângă noi în fiecare secundă din zi. Dacă vom pune în practică acest adevăr, Hristos va adăuga sfințenie în viața noastră, făcându-ne din ce în ce mai mult asemenea Lui. English
Cartea 1 Ioan
