Întrebare
Cine erau cărturarii care se disputau cu Isus?
Răspuns
În Israelul antic, cărturarii erau oameni învățați, a căror treabă era să studieze Legea, să o transcrie și să scrie comentarii asupra ei. Erau, de asemenea, angajați de oameni în ocazii în care era nevoie de un document scris sau de interpretarea unui punct juridic. Ezra, „un cărturar iscusit în Legea lui Moise”, era un scrib (Ezra 7.6).
Scribii își luau slujba lor de păstrare a Scripturii foarte în serios; copiau și recopiau Biblia cu meticulozitate, chiar numărând literele și spațiile, pentru a se asigura că fiecare copie era corectă. Le putem mulțumi scribilor evrei pentru păstrarea porțiunilor de Vechi Testament din Biblia noastră.
Evreii au devenit tot mai cunoscuți ca „poporul Cărții”, datorită studiului Scripturii făcut cu credincioșie, mai ales asupra Legii și a cum trebuie urmată. În epoca Noului Testament, scribii erau asociați adesea cu secta fariseilor, deși nu toți fariseii erau scribi (vezi Matei 5.20, 12.38). Cărturarii erau învățători ai poporului (Marcu 1.22) și interpretau Legea. Erau respectați la scară largă de comunitate, datorită cunoașterii lor, a dedicării și a aparenței exterioare de oameni care țin Legea.
Totuși, cărturarii treceau dincolo de interpretarea Scripturii și adăugau multe tradiții făcute de om la ceea ce a spus Dumnezeu. Au devenit profesioniști în a spune litera Legii, dar a ignora spiritul din spatele ei. Lucrurile au ajuns atât de rele, încât regulile și tradițiile adăugate de cărturari la Lege erau considerate mai importante decât Legea însăși. Lucrul acesta a dus la multe confruntări între Isus și farisei și cărturari. La începutul Predicii de pe munte, Isus Și-a șocat ascultătorii declarând că neprihănirea cărturarilor nu era suficientă ca să ducă pe cineva în cer (Matei 5.20). O mare parte din predica lui Isus a avut legătură cu ceea ce au fost învățați oamenii (de către cărturari) și ceea ce vrea de fapt Dumnezeu (Matei 5.21-48). Spre finalul lucrării Lui, Isus i-a condamnat în întregime pe cărturari pentru ipocrizia lor (Matei 23). Ei știau Legea, și îi învățau pe alții din Lege, dar ei nu ascultau de ea.
Scopul original al cărturarilor era serios – să cunoască și să păstreze Legea și să-i încurajeze și pe alții să o țină. Însă lucrurile au luat o turnură foarte greșită atunci când tradițiile făcute de om au umbrit Cuvântul lui Dumnezeu și o pretinsă sfințenie a înlocuit o viață de evlavie autentică. Cărturarii, al cărui scop afirmat a fost să păstreze Cuvântul lui Dumnezeu, de fapt l-au anulat prin tradițiile pe care le-au transmis (Marcu 7.13).
Cum au deviat lucrurile atât de mult de la curs? Probabil datorită faptului că evreii, după ce au supraviețuit prin secole de persecuție și înrobire, s-au ținut cu mândrie de ținerea Legii și de felul în care erau distinși prin ea ca popor ales al lui Dumnezeu. Conducătorii religioși din zilele lui Isus au avut cu siguranță o atitudine de superioritate (Ioan 7.49), căreia Isus s-a opus (Matei 9.12). Problema cea mare a fost că acești cărturari aveau o inimă ipocrită. Erau mai interesați de a părea buni în fața oamenilor decât de a-I fi plăcuți lui Dumnezeu. În cele din urmă, chiar acești cărturari au fost cei care au avut un rol în arestarea și răstignirea lui Isus (Matei 26.57, Marcu 15.1, Luca 22.1-2). Lecția pe care fiecare creștin o poate învăța din ipocrizia cărturarilor este că Dumnezeu vrea mai mult decât fapte exterioare neprihănite. El vrea schimbare interioară a inimii, care rodește constant dragoste și ascultare de Cristos.
English
Cine erau cărturarii care se disputau cu Isus?
