Întrebare
Ce înseamnă „ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”?
Răspuns
Porunca „ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” se referă la căsătorie și divorț. Este din învățătura lui Isus despre căsătorie și divorț care se găsește în Marcu 10.1-12 și în Matei 19.1-12. Într-o ocazie, fariseii L-au întrebat pe Isus dacă e legitim ca un bărbat să se divorțeze de soția lui. În esență, Isus răspunde: „Nu”: „Oare n-ați citit că de la început Creatorul «i-a făcut bărbat și femeie»? Și apoi a zis: «De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția lui, iar cei doi vor deveni un singur trup.» Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup! Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” (Matei 19.4-6, NTLR, cf. Genesa 1.27, 2.24)
Argumentul lui Isus e că un cuplu căsătorit e ceva ce „Dumnezeu a unit”. Căsătoria nu e de origina umană – își are originea în Dumnezeu și este parte a felului în care a menit rasa umană să trăiască. Spunând că „nimeni să nu despartă”, Isus ne-a învățat că divorțul nu este planul lui Dumnezeu. Odată ce un cuplu e căsătorit, au fost uniți de Însuși Dumnezeu, și unirea trebuie să fie pentru toată viața. Acest principiu rămâne adevărat în ciuda credinței (sau a necredinței) cuplului. Când doi atei se căsătoresc, au fost uniți de Dumnezeu, fie că recunosc acest lucru, fie că nu. Dacă Dumnezeu i-a unit, atunci nicio ființă umană nu are dreptul să rupă acea unire.
Mai târziu, după ce Isus spune „ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”, fariseii arată că Moise a permis divorțul. Isus e de acord, însă arată, de asemenea, că acea permisiune a fost făcută datorită „împietririi inimii lor” (Matei 19.8), reiterând că divorțul nu s-a aflat deloc în planul original al lui Dumnezeu.
Porunca lui Isus împotriva separării a ceea ce a unit Dumnezeu implică faptul că e posibil ca o uniune familială să fie frântă și ca un singur trup să fie separat de divorț. Există o dezbatere în rândul creștinilor, dacă divorțul este vreodată justificat. Mulți (probabil majoritatea) vor permite divorțul în cazul infidelității fără pocăință din partea unuia dintre soți (pe baza versetului din Matei 19.9) sau părăsirea unui soț credincios de către unul necredincios, care nu mai vrea să fie căsătorit cu un credincios (vezi 1 Corinteni 7.15). În aceste cazuri, legătura de căsătorie a fost frântă de infidelitate sau părăsire – rupând ceva ce Dumnezeu a unit – și e o întâmplare tragică.
Chiar dacă excepțiile de mai sus sunt permise, cultura noastră și, mult prea adesea, chiar biserica pare să privească divorțul ca fiind ceva mult mai puțin serios decât este. Dacă mariajul ar fi pur și simplu o convenție umană, asemănătoare parteneriatelor de afaceri sau membralității într-un club, atunci oamenii ar fi liberi să intre și să iasă după buna plăcere. Divorțul nu e pur și simplu faptul că doi oameni decid să rupă tovărășia; este faptul că unul sau poate ambii parteneri de căsnicie decid că vor acționa decisiv să pună punct la ceva ce Dumnezeu a intenționat să fie permanent. Și acesta este un lucru serios!
English
Ce înseamnă „ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”?
