Întrebare
Trebuie crestinii să-şi ceară mereu iertare pentru păcatele lor?
Răspuns
Întrebarea des întâlnită este “ce se întâmplă dacă păcătuiesc şi mor înainte de a avea oportunitatea de a-mi mărturisi păcatul înaintea lui Dumnezeu?” O altă întrebare frecventă este “ce se întâmplă dacă săvârşesc păcat, însă apoi uit şi niciodată nu-mi mai aduc aminte de el pentru a-l mărturisi lui Dumnezeu?” Ambele întrebări se bazează pe o presupoziţie greşită. Mântuirea nu este o încercare a credincioşilor de a-şi mărturisi păcatele şi apoi a se pocăi de fiecare în parte, înainte de a muri. Mântuirea nu este bazată pe mărturisirea şi pocăinţa creştinului de fiecare păcat. Da, noi trebuie să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu imediat ce am conştientizat că am păcătuit. Totuşi, nu este nevoie ca întotdeauna să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertare. Atunci când ne punem credinţa în Iisus Hristos pentru mântuire, toate păcatele noastre sunt iertate. Aceasta include păcatele trecute, prezente şi viitoare, mici sau mari. Credincioşii nu trebuie să-şi ceară iertare sau să se pocăiască încontinuu pentru a fi păcatele lor iertate. Iisus a murit pentru a plăti plata pentru toate păcatele, iar atunci când sunt iertate, ele toate sunt iertate (Coloseni 1:14; Fapte 10:43).
Ceea ce trebuie să facem este să ne mărturisim păcatele: “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Ceea ce ne spune acest verset să facem este să ne “mărturisim” păcatele lui Dumnezeu. Cuvântul “mărturisire” înseamnă “a fi de acord”. Atunci când ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu, suntem de acord cu Dumnezeu că am greşit, că am păcătuit. Dumnezeu ne iartă prin această mărturisire, datorită faptului că este “credincios şi drept”. Cum este Dumnezeu “credincios şi drept”? El este credincios iertându-ne păcatele, lucru pe care a promis că-l va face tuturor celor care Îl primesc pe Cristos ca şi Mântuitor. El este drept prin aplicarea plăţii lui Hristos pentru păcatele noastre, recunoscând că păcatele au fost cu adevărat ispăşite.
În acelaşi timp, 1 Ioan 1:0 ne indică faptul că iertarea depinde oarecum de mărturisirea păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu. Cum funcţionează acest lucru dacă toate păcatele noastre sunt iertate în momentul în care Îl primim pe Hristos ca şi Mântuitor? Se pare că ceea ce descrie apostolul Ioan aici este iertarea “relaţională”. Toate păcatele noastre sunt iertate “poziţional” din momentul în care L-am primit pe Hristos ca şi Mântuitor personal. Iertarea poziţională ne garantează mântuirea şi ne promite viaţa veşnică în cer. Când stăm înaintea lui Dumnezeu după moarte, Dumnezeu nu ne va refuza intrarea în cer datorită păcatelor noastre. Aceasta este iertarea poziţională. Conceptul iertării relaţionale se bazează pe faptul că atunci când păcătuim, noi Îl ofensăm pe Dumnezeu şi Îl întristam pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30). În timp ce Dumnezeu ne-a iertat în esenţă toate păcatele pe care le comitem, ele încă duc la un anumit blocaj în relaţia noastră cu Dumnezeu. Un tânăr care păcătuieşte împotriva tatălui nu este alungat din familie. Un tată bun îşi va ierta copiii necondiţionat. În acelaşi timp, o bună relaţie între un tată şi fiu nu poate fi realizată până legătura dintre cei doi nu este restaurată. Acest lucru se poate întâmpla doar cand copilul îşi mărturiseşte greşeala tatălui sau/şi îşi cere scuze. Acesta este motivul pentru care ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu – nu pentru a ne menţine mântuirea, ci pentru a ne întoarce la relaţia apropiată cu Dumnezeu, care ne iubeşte şi deja ne-a iertat.
English
Trebuie crestinii să-şi ceară mereu iertare pentru păcatele lor?
