Întrebare
Care este semnificația cuvântului charis în Biblie?
Răspuns
Cuvântul grecesc charis este plin de semnificații în Biblie. Charis poate fi definit succint ca "har", "favoarea nemeritată a lui Dumnezeu". Termenul charis și tema harului apar în Noul Testament într-o varietate de moduri. Din cele aproximativ 150 de apariții ale termenului charis, marea majoritate apar în scrisorile apostolului Pavel.
Charis se referă uneori la calitatea și demonstrarea practică a unei dispoziții favorabile față de cineva. Denumește acțiuni nemeritate de iubire și compasiune care își au originea în inima și voința celui care dăruiește. În Luca 1:30, Maria a găsit favoare (charis) la Dumnezeu. În Fapte 7:46, se spune că David s-a bucurat de favoarea (charis) lui Dumnezeu.
În unele cazuri, charis indică harul ceresc de la Dumnezeu sau de la Domnul Isus Hristos care îi integrează pe credincioși în familia credinței și îi umple de putere. Charis le-a dat apostolilor succes în misiunea lor: "Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toți" (Faptele Apostolilor 4:33; cf. 14:26). În Fapte 6:8, charis este harul și puterea care curg de la Dumnezeu și care îl umple pe Ștefan pentru a face "minuni și semne mari în popor".
Poate cea mai importantă utilizare a lui charis în Noul Testament, exprimată frecvent prin expresia harul lui Dumnezeu, se referă la actul de milă al lui Dumnezeu în Isus Hristos prin care ființele umane sunt mântuite. Wuest's Word Studies from the Greek New Testament definește această utilizare specific nou-testamentară a harului (charis) ca fiind "actul spontan al lui Dumnezeu care a venit din iubirea infinită din inima Sa, prin care El a coborât de pe tronul Său de judecată pentru a lua asupra Sa vina și pedeapsa păcatului uman, satisfăcând astfel dreptatea Sa, menținându-Și guvernarea și făcând posibilă acordarea mântuirii păcătosului care o primește prin credința în Domnul Isus Hristos, care a devenit jertfă de ispășire pentru el pe cruce" [Vol. 21, Eerdmans, 1997, pp. 138-139).
Charis identifică mijloacele de mântuire pe care numai Dumnezeu le oferă: "Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat." (Tit 2:11) Harul mântuitor al lui Dumnezeu include justificarea, sfințirea și glorificarea (Romani 3:24; 2 Corinteni 8:6-7; Evrei 2:9; 4:16). Barnaba a observat că neamurile din Antiohia siriană au primit harul mântuitor al lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 11:23). Mai târziu, Pavel și Barnaba i-au încurajat pe creștinii din Antiohia Pisidiei să continue în harul mântuitor al lui Dumnezeu (Fapte 13:43). Pavel a folosit termenul charis atunci când a declarat că misiunea sa în viață era să mărturisească "vestea bună a harului lui Dumnezeu" (Fapte 20:24). Charis poartă, de asemenea, ideea de întărire a credincioșilor: "Aveți grijă unii de alții pentru ca niciunul dintre voi să nu eșueze în primirea harului lui Dumnezeu. Aveți grijă ca nicio rădăcină otrăvitoare de amărăciune să nu crească și să vă tulbure, corupându-i pe mulți." (Evrei 12:15, NLT; vezi și Iacov 4:6 și 1 Petru 5:5, 10, 12)
Noul Testament folosește, de asemenea, aceste cuvinte grecești înrudite: charizomai, "a dărui cu bunăvoință"; și charisma, "un dar care este oferit cu bunăvoință". De exemplu, în 1 Corinteni 12:4, 9, 28, 30 și 31, termenul charisma apare în mod proeminent în învățătura lui Pavel despre darurile spirituale. Pavel subliniază faptul că darurile Duhului sunt daruri ale harului lui Dumnezeu. Aceste "daruri spirituale ale harului" nu sunt dezvoltate prin talent natural, ci sunt acordate credincioșilor de către Dumnezeu. În lucrarea The Dynamics of Spiritual Gifts (Dinamica darurilor spirituale), William McRae definește un dar spiritual ca fiind "o înzestrare divină a unui membru al Trupului lui Hristos cu o abilitate specială de slujire" (Zondervan, 1976, p. 18).
Harul (charis) este darul bun și generos al lui Dumnezeu pentru cei care cred în El. El este demonstrat prin actele Sale de iubire, milă, compasiune, sacrificiu și mântuire. Charis este întruchipat în Persoana lui Isus Hristos (Ioan 1:14, 17). Harul lui Dumnezeu manifestat în Hristos face posibil ca noi să primim beneficiile nemeritate ale Tatălui. Aceste beneficii ne îmbogățesc viața și ne unesc în Trupul lui Hristos. Harul - binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celor nemeritate - ne conferă o nouă poziție de copii ai lui Dumnezeu, membri ai familiei Sale veșnice (Galateni 4:4-6).
English
Care este semnificația cuvântului charis în Biblie?
