Întrebare
De ce nu pot religiile să coexiste în pace?
Răspuns
S-a spus adesea că mai multe războaie au fost purtate în numele religiei decât pentru orice altceva. Deși afirmația e cu totul imprecisă, mulți oameni încă își pun întrebarea: „De ce nu pot coexista religiile în pace?” Răspunsul scurt este că diferitele religii sunt în competiție unele cu altele pentru inima și sufletul oamenilor. Însăși natura convingerii religioase e exclusivă, pentru că fiecare religie face afirmații cu privire la adevăr care sunt în dezacord cu cele ale celorlalte religii.
Fiecare religie abordează următoarele întrebări de bază: De unde a apărut omul și de ce se află aici? Există viață după moarte? Există Dumnezeu și cum Îl putem cunoaște? Aceste întrebări ajută la formarea concepției despre lume și viață a oamenilor, filosofia de temelie după care se ghidează în viață. Când doi oameni au răspunsuri diferite la aceste întrebări, în mod sigur va apărea un anumit conflict. Acesta poate varia de la o necădere de acord prietenească, până la o bătălie pe viață și pe moarte, în funcție de oamenii implicați. Pentru că sunt sute de religii diferite în lume și milioane de oameni care își formează concepția despre lume și viață, e ușor de văzut cum pot lucrurile escalada.
De obicei, când se pune întrebarea „de ce nu pot coexista religiile”, atenția se concentrează asupra luptelor istorice dintre creștinism, iudaism și islam, deși adesea sunt incluse și alte religii. Uneori se delimitează un contrast între pacifismul misticismului oriental și violența monoteismului tradițional (creștinism, iudaism, islam), deși violența și extremismul pot fi găsite și în cadrul religiilor mistice. O scurtă privire în istorie va confirma faptul că fiecare religie își are extremiștii ei și își are partea ei de vină pentru violență. O întrebare importantă de pus e dacă vărsarea de sânge poate fi atribuită învățăturilor esențiale ale unei religii sau dacă vine dintr-o aplicare distorsionată a acelor crezuri.
Creștinismul e adesea blamat pentru atrocitățile comise în Numele lui Isus Cristos. Cruciadele (1096-1272), Inchiziția (1200-1800), Războaiele religioase Franceze (1562-1598) sunt exemplele obișnuite. Toate aceste evenimente au fost desfășurate sub auspiciile și cu aprobarea Bisericii Romano-catolice, și totuși au fost o încălcare clară a învățăturilor lui Isus Cristos. De fapt, atât Inchiziția, cât și Războaiele Religioase Franceze au constat din atacuri ale catolicilor împotriva creștinilor care nu erau de acord cu doctrina și practica Bisericii Catolice. Scriind despre istoria aceasta, Noah Webster a spus: „Instituțiile ecleziastice ale Europei care servesc la a susține guverne tiranice nu sunt religia creștină, ci abuzarea și coruperea ei.”
Când examinăm învățăturile lui Isus și ale apostolilor, vedem clar că de la creștini se așteaptă să trăiască o viață caracterizată de pace. Romani 12.14 și 18 spune: „Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați și nu blestemați. ... Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.” În Matei 5.39, Isus a spus: „Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.” Petru a scris: „Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea.” (1 Petru 3.9)
Iudaismul e acuzat de stârnirea violenței, totuși în toată istoria, evreii au fost cei care au avut parte de violență pentru mai bine de două mii de ani. În fiecare țară în care au trăit, au fost denigrați și persecutați, chiar dacă au trăit în pace și le-au oferit celorlalți bunuri și servicii. Unii vor indica pasaje din Vechiul Testament în care evreilor li s-a poruncit să extermine alte națiuni și spun că acest lucru dovedește substratul violent al iudaismului. Interesant e că deși Dumnezeu le-a poruncit evreilor să-i șteargă de pe pământ pe locuitorii Țării Promise (Deuteronomul 7.1-5), ca să-i protejeze pe cei din poporul Lui să cadă în idolatrie, le-a poruncit, de asemenea: să nu „chinuiești pe străin și să nu-l asuprești” (Exodul 22.21). Și le-a adresat o invitație tuturor, nu doar iudeilor, de a crede în El și a fi mântuiți (Isaia 45.22, Romani 10.12, 1 Timotei 2.4). Intenția lui Dumnezeu este să-i binecuvânteze pe toți oamenii prin evrei (Genesa 12.3, Isaia 49.6). Iudaismul îi învață pe oameni „să facă dreptate, să iubească mila și să umblă smeriți cu Dumnezeul lor” (Mica 6.8).
Islamul a fost și el acuzat de violență, și în anii recenți mulți au încercat să facă o distincție între extremismul islamic și „religia păcii”, cum este numit uneori islamul. Fără îndoială că există mulți adepți pașnici ai islamului, dar, de asemenea, e clar că exact temelia islamului e înrădăcinată în violență. Mahomed (570-632), fondatorul și profetul islamului, a crescut în orașul Mecca și a început să-și propovăduiască revelațiile la vârsta de 40 de ani. Când unele triburi i s-au opus, și-a condus adepții într-o campanie brutală prin care să-i înfrângă și să-i convertească. Multe revelații au fost date ca să-i încurajeze pe musulmani să-i omoare pe cei care nu cred (Sura 2.191, 4.74, 8.12), și este felul principal prin care s-a răspândit islamul de-a lungul istoriei. Când Statele Unite au fost în război cu pirații barbari, secretarul de stat Timothy Pickering a spus: „Învățați fiind prin revelație că războiul cu creștinii le va asigura salvarea sufletului și găsind atât de mari avantaje seculare în respectarea îndatoririlor religioase, stimulentele lor pentru lupta disperată sunt foarte puternice. În contrast cu extremiștii creștini care în mod clar au răstălmăcit Scriptura pentru a-și justifica violența, extremiștii musulmani pot indica înspre învățătura clară și practica fondatorului lor pentru a-și susține faptele. Adepții moderați ai islamului sunt cei care trebuie să lămurească versetele care scuză violența.
Un cuvânt poate rezuma motivul pentru care religiile nu pot coexista în pace: păcatul. Pentru că păcatul îi afectează pe toți oamenii, tendința de a lupta se poate ivi chiar și în contextele religioase. Deși mai multe religii pot aduce beneficii pozitive similare societății, toate religiile nu sunt egale. Numai creștinismul abordează problema păcatului prin schimbarea inimii omului. „Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5.17)
English
De ce nu pot religiile să coexiste în pace?
