Întrebare
În ce fel este rugăciunea o comunicare cu Dumnezeu?
Răspuns
Pentru a înțelege natura comunicării lui Dumnezeu cu noi și a noastră cu El, trebuie să începem cu câteva precepte-cheie. Primul este că Dumnezeu rostește numai adevărul. El nu minte și nu înșală niciodată. Iov 34.12 declară: „Nu, negreșit, Dumnezeu nu săvârșește fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.” Cel de-al doilea precept este că Biblia reprezintă exact cuvintele lui Dumnezeu. Cuvântul grecesc pentru „Scriptură”, graphe, este folosit de 51 de ori în Noul Testament pentru a face referire la scrierile Vechiului Testament. În 2 Timotei 3.16 Pavel afirmă că aceste cuvinte sunt în mod literal „insuflate de Dumnezeu”. Cuvântul graphe se aplică de asemenea Noului Testament și anume când Petru numește epistolele lui Pavel „Scriptură”, în 2 Petru 3.16, și de asemenea când Pavel (în 1 Timotei 5.18) citează cuvintele lui Isus, așa cum se găsesc în Luca 10.7 și le numește „Scriptură”. Prin urmare, odată ce am stabilit că o scriere a Noului Testament aparține categoriei speciale a „Scripturii”, atunci nu greșim când aplicăm 2 Timotei 3.16 la fel de bine acelei scrieri și când spunem că acea scriere de asemenea are caracteristicile pe care Pavel le atribuie „întregii Scripturi”. Este „insuflată de Dumnezeu” și toate cuvintele sale sunt exact cuvintele lui Dumnezeu.
De ce este această informație pertinentă subiectului rugăciunii? Acum că am stabilit că Dumnezeu vorbește numai adevărul și că Biblia reprezintă exact cuvintele lui Dumnezeu, putem în mod logic să ajungem la următoarele două concluzii despre comunicarea cu Dumnezeu: Mai întâi, devreme ce Biblia spune că Dumnezeu îl aude pe om (Psalmul 17.6, 77.1; Isaia 38.5), omul poate avea încredere că atunci când este într-o relație corectă cu Dumnezeu și când citește Biblia, aude în mod literal cuvântul rostit de Dumnezeu. Relația corectă cu Dumnezeu, care este necesară pentru comunicarea sănătoasă între Dumnezeu și om, este evidențiată în trei feluri: Prima este o întoarcere de la păcat sau pocăință. Psalmul 27.9, de exemplu, este o pledoarie a lui David pentru ca Dumnezeu să-l audă și să nu Se întoarcă cu mânie de la el. Din aceasta știm că Dumnezeu nu-Și întoarce fața de la păcatul omului și că păcatul împiedică comunicarea dintre Dumnezeu și om. Un alt exemplu pentru aceasta se găsește în Isaia 59.2, unde Isaia îi spune poporului: „Ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să v-asculte!” Astfel, atunci când în viața noastră se află un păcat nemărturisit, el ne va împiedica comunicarea cu Dumnezeu.
De asemenea, pentru comunicare este necesară o inimă umilă. În Isaia 66.2 Dumnezeu spune aceste cuvinte: „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu.” Cel de-al treilea lucru este o viață neprihănită. Aceasta este partea pozitivă a întoarcerii de la păcat și este marcată în mod specific prin eficiență în rugăciune. Iacov 5.16 spune: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”
Vorbirea noastră către Dumnezeu poate fi vocală, în minte sau scrisă. Putem avea încredere că El ne va auzi și că Duhul Sfânt ne va ajuta să ne rugăm ceea ce trebuie să ne rugăm. Romani 8.26 spune: „Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.”
În ceea ce privește metoda de comunicare a lui Dumnezeu cu noi, trebuie să așteptăm ca Dumnezeu să ne vorbească în primul rând prin Scriptură, mai degrabă decât să avem încredere că Dumnezeu va pune întotdeauna gânduri direct în mințile noastre, pentru a ne călăuzi înspre acțiuni și decizii specifice. Datorită capacității noastre de autoînșelare, nu este înțelept să acceptăm ideea că orice gând sau toate gândurile care intră în mintea noastră sunt de la Dumnezeu. Uneori, în privința aspectelor specifice din viața noastră Dumnezeu nu ne vorbește direct prin Scriptură, și e de înțeles că poate fi tentant să cauți revelații extrabiblice în aceste situații. Totuși, în aceste ocazii, cel mai înțelept este – pentru a evita să punem cuvinte în gura lui Dumnezeu și/sau să ne deschidem spre amăgire – să găsim răspunsuri raportându-ne la principiile biblice pe care El ni le-a dat deja.
Este recomandabil să ne rugăm cu stăruință pentru înțelepciunea de a ajunge la concluzii corecte, pentru că El a promis să le dea înțelepciune celor care o cer. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care le dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.” (Iacov 1.5). În ce fel este rugăciunea o comunicare cu Dumnezeu? Rugăciunea este vorbirea din inima noastră către Tatăl nostru ceresc și, înapoi, vorbirea lui Dumnezeu către noi prin Cuvântul Său și îndrumarea noastră prin călăuzirea Duhului Său Sfânt.
English
În ce fel este rugăciunea o comunicare cu Dumnezeu?