Întrebare
Cum pot obține o conștiință curată?
Răspuns
Conștiința poate fi definită ca fiind „un simțământ interior care acționează ca un ghid pentru binele sau răul din comportamentul unui om”. În cazul celor care au o concepție biblică despre lume și viață, conștiința este partea sufletului uman care seamănă cel mai mult cu Dumnezeu (Genesa 3.22). Celor care nu-L cred pe Dumnezeu le este greu să explice existența conștiinței umane. Evoluția nu poate oferi o explicație pentru aspectul acesta al spiritului uman, care nu poate fi explicat prin mentalitatea „supraviețuirii celui mai apt”.
Conștiința omului a fost trezită când Adam și Eva nu au ascultat porunca lui Dumnezeu și au mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului (Genesa 3.6). Înainte de aceasta, au cunoscut doar binele. Cuvântul cunoscând din Genesa 3.5 e același cuvânt folosit în alte locuri pentru a descrie intimitatea sexuală (Genesa 4.17, 1 Samuel 1.19). Când alegem să „cunoaștem” răul prin experiență intimă, conștiința noastră e pângărită și se instalează disconfortul emoțional. Fie că Îl recunoaștem pe Dumnezeu sau nu, am fost creați să avem părtășie cu Creatorul nostru. Când facem ceea ce este rău, simțim că suntem în dezacord cu scopul nostru din creație și simțământul acesta e foarte tulburător.
Pe Dumnezeu L-au ofensat Adam și Eva; totuși Dumnezeu Însuși a pus la dispoziție soluția pentru conștiința lor pângărită. A sacrificat un animal nevinovat pentru a le acoperi goliciunea (Genesa 3.21). Aceasta a fost o prefigurare a planului din intenția lui Dumnezeu de a acoperi păcatul omenirii.
Oamenii au încercat diverse lucruri pentru a-și curăța conștiința, de la lucrări caritabile la automutilare. Istoria e plină de exemple de eforturi ale oamenilor de a-și liniști conștiința, dar nimic nu funcționează. Ca urmare ei recurg la alte mijloace prin care să-și înăbușe vocea lăuntrică ce îi declară vinovați. Dependențele, imoralitatea, violența și lăcomia sunt adesea înrădăcinate adânc în solul fertil al conștiinței vinovate.
Totuși, pentru că toate păcatele sunt în ultimă instanță un păcat împotriva lui Dumnezeu, numai Dumnezeu poate răscumpăra o conștiință pângărită. La fel cum a făcut în Grădina Edenului, Dumnezeu ne pune la dispoziție o învelitoare prin sacrificiul a ceva perfect și fără pată (Exodul 12.5, Leviticul 9.3, 1 Petru 1.18-19). Dumnezeu L-a trimis pe propriul Lui Fiu, Isus, în lume, pentru a fi sacrificiul final, perfect pentru păcatele întregii lumi (Ioan 3.16, 1 Ioan 2.2). Când Isus a murit pe cruce, a luat asupra Lui fiecare păcat pe care l-am comite vreodată. Toate conștiințele întinate, toate gândurile păcătoase și toate faptele rele au fost puse asupra Lui (1 Petru 2.24). Toată mânia dreaptă din partea lui Dumnezeu pentru păcatul nostru a fost revărsată asupra propriului Său Fiu (Isaia 53.6, Ioan 3.36). La fel cum un animal inocent a fost sacrificat pentru a acoperi păcatul lui Adam, tot astfel Fiul perfect a fost sacrificat pentru a acoperi păcatele noastre. Dumnezeu Însuși alege să ne îndreptățească în fața Lui și să ne declare iertați.
Putem avea conștiința curățită atunci când aducem păcatele noastre, eșecurile și încercările mizerabile de a-L îmbuna pe Dumnezeu la piciorul crucii. Ispășirea înfăptuită de Cristos ne dă iertare de păcate și ne curăță conștiința (Evrei 10.22). Recunoaștem incapacitatea noastră de a ne curăța propria inimă și Îi cerem Lui să facă acest lucru pentru noi. Avem încredere că moartea și învierea lui Isus sunt suficiente să plătească prețul pe care îl datorăm lui Dumnezeu. Când acceptăm plata făcută de Isus pentru păcatul nostru personal, Dumnezeu promite să îndepărteze păcatele noastre de la noi „cât de departe este răsăritul de apus” (Psalmul 103.12, cf. Evrei 8.12).
În Cristos, suntem eliberați din strânsoarea păcatului. Suntem eliberați ca să urmărim neprihănirea și puritatea și să devenim bărbații și femeile care am fost creați de Dumnezeu să fim (Romani 6.18). Ca urmași ai lui Cristos, tot vom mai comite păcat ocazional. Dar, chiar și atunci, Dumnezeu ne pune la dispoziție o cale prin care să ne fie curățată conștiința. 1 Ioan 1.9 spune că „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire”. Adesea, împreună cu această mărturisire vine cunoașterea faptului că trebuie să îndreptăm lucrurile cu cei pe care i-am ofensat. Putem face acest pas cu oamenii pe care i-am rănit, știind că Dumnezeu deja ne-a iertat.
Conștiința noastră poate rămâne curată pe măsură ce în mod continuu Îi mărturisim lui Dumnezeu păcatele noastre și ne încredem că sângele lui Isus e suficient să ne îndreptățească în fața Lui. Continuăm să „căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” (Matei 6.33). Avem încredere că, în ciuda imperfecțiunilor noastre, Dumnezeu Își găsește plăcerea în noi și în lucrarea Lui transformatoare din viața noastră (Filipeni 2.13, Romani 8.29). Isus a spus: „Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8.36) Trăim cu o conștiință curată prin faptul că refuzăm să ne bălăcim în eșecurile pe care Dumnezeu ni le-a iertat. Stăm încrezători în promisiunea Lui că: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8.31)
English
Cum pot obține o conștiință curată?
