Întrebare
Prin ce este constituită o căsătorie, potrivit Bibliei?
Răspuns
La această întrebare este dificil de răspuns, pentru că Biblia nu afirmă nicăieri în mod explicit în ce moment Dumnezeu consideră că un cuplu este căsătorit. Există trei puncte de vedere întâlnite de obicei: 1) Dumnezeu consideră că un cuplu este căsătorit doar atunci când cei doi sunt căsătoriți în mod legal. 2) În ochii lui Dumnezeu, un cuplu este căsătorit când cei doi au îndeplinit un anumit fel de ceremonie de căsătorie oficială. 3) Dumnezeu consideră că un cuplu este căsătorit în momentul în care căsătoria este consumată în actul sexual. Haideți să privim la fiecare dintre aceste trei puncte de vedere și să vedem care sunt punctele tari și punctele slabe ale fiecăruia.
1) Dumnezeu consideră că un cuplu este căsătorit doar atunci când cei doi sunt căsătoriți în mod legal. Suportul scriptural care este de obicei folosit pentru acest punct de vedere sunt versetele care susțin supunerea față de guvern (Romani 13.1-7; 1 Petru 2.17). Argumentul este că, dacă guvernul solicită completarea unui anumit „document” înainte ca o căsătorie să fie recunoscută, cuplul trebuie să se supună oricărui proces cerut de guvern. Este, desigur, un principiu biblic ca un cuplu să se supună guvernului, atâta timp cât cerințele nu contravin Cuvântului lui Dumnezeu și sunt rezonabile. Romani 13.1-2 ne spune: „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor lua osânda.”
Există anumite puncte slabe și potențiale probleme la acest punct de vedere. Mai întâi, au existat căsătorii înainte de a fi organizată vreo structură guvernamentală. Timp de mii de ani, oamenii s-au căsătorit fără vreun certificat de căsătorie. În al doilea rând, chiar și astăzi există unele țări care nu au o recunoaștere guvernamentală a căsătoriei și/sau cerințe legale pentru căsătorie. În al treilea rând, există anumite guverne care plasează cerințe nebiblice asupra unei căsătorii, înainte să fie recunoscută din punct de vedere legal. De exemplu, există țări care cer ca o cununie să fie ținută într-o biserică catolică, potrivit învățăturilor catolice și să fie oficiată de un preot catolic. În mod evident, pentru cei care au dezacorduri puternice cu privire la biserica catolică și la înțelegerea catolică a căsătoriei ca fiind un sacrament, va fi nebiblic să se supună să fie cununați într-o biserică catolică.
2) În ochii lui Dumnezeu, un cuplu este căsătorit când cei doi au îndeplinit un anumit fel de ceremonie de căsătorie oficială. Asemenea felului în care – în multe culturi – un tată își dă fiica la cununie, unii interpreți înțeleg că atunci când Dumnezeu a adus-o pe Eva la Adam (Genesa 2.22), El a oficiat prima „ceremonie” de cununie. În Ioan, capitolul 2, Isus a participat la o nuntă. Isus nu ar fi participat la un astfel de eveniment, dacă nu ar fi fost de acord cu ceea ce se petrecea. Participarea lui Isus la nuntă nu indică în niciun caz faptul că Dumnezeu cere o ceremonie de cununie, dar cel mai sigur indică faptul că o ceremonie de cununie este acceptabilă în ochii lui Dumnezeu. Aproape fiecare cultură din istoria umanității a avut un anumit fel de ceremonie de cununie. În fiecare cultură există un eveniment, o acțiune, un legământ, o proclamare care este recunoscută ca declararea unui bărbat și a unei femei ca fiind căsătoriți.
3) Dumnezeu consideră că un cuplu este căsătorit în momentul în care căsătoria este consumată în actul sexual. Sunt unii care argumentează că, dacă un bărbat și o femeie au avut relații sexuale, Dumnezeu îi consideră pe cei doi ca fiind căsătoriți. Un astfel de punct de vedere nu este corect din perspectivă biblică. Baza acestui argument este faptul că actul sexual dintre un soț și o soție este împlinirea fundamentală a principiului „un singur trup” (Genesa 2.24; Matei 19.5; Efeseni 5.31). În acest sens, actul sexual este „pecetluirea” finală a unui legământ de căsătorie. Totuși, dacă un cuplu este căsătorit din punct de vedere legal și ceremonial, dar din anumite motive nu se pot angaja într-un act sexual, cuplul este totuși considerat căsătorit.
Nu este biblic să consideri un cuplu care a avut relații sexuale – dar care nu a respectat celelalte aspecte ale legământului de căsătorie – ca fiind căsătorit. Texte biblice precum 1 Corinteni 7.2, indică faptul că sexul înainte de căsătorie este o imoralitate. Dacă actul sexual ar face ca un cuplu să devină căsătorit, atunci acesta nu ar mai putea fi considerat imoral, devreme ce cuplul ar fi considerat căsătorit în momentul în care se angajează în actul sexual. Dar nu există absolut nicio bază biblică ca un cuplu necăsătorit să întrețină relații sexuale și apoi să se declare căsătoriți, declarând astfel toate relațiile sexuale viitoare ca fiind morale și și că L-ar onora pe Dumnezeu.
Așadar, prin ce este constituită o căsătorie în ochii lui Dumnezeu? S-ar părea că următoarele principii trebuie urmate: 1) Câtă vreme cerințele sunt rezonabile și nu sunt împotriva Bibliei, cuplul trebuie să caute orice recunoaștere guvernamentală disponibilă. 2) Cuplul trebuie să urmeze orice practicii culturale și familiale tipic întrebuințate pentru a recunoaște un cuplu ca fiind „căsătorit din punct de vedere oficial”. 3) Dacă este posibil, cuplul trebuie să consume căsătoria prin actul sexual, împlinind aspectul fizic al principiului „un singur trup”.
Ce se întâmplă dacă unul sau mai multe principii nu sunt îndeplinite? Mai este un astfel de cuplu considerat căsătorit în ochii lui Dumnezeu? În cele din urmă, acest lucru are loc între cuplu și Dumnezeu. Dumnezeu ne cunoaște inimile (1 Ioan 3.20). Dumnezeu știe deosebirea dintre un legământ adevărat de căsătorie și o încercare de a justifica imoralitatea sexuală. English
Prin ce este constituită o căsătorie, potrivit Bibliei?
