Întrebare
Ce spune Biblia că trebuie să faci cu un copil rebel?
Răspuns
Copilul care prezintă o înclinație de rebeliune poate face acest lucru dintr-o multitudine de motive. O creștere severă, fără iubire și plină de critică aproape întotdeauna va avea ca rezultat o rebeliune de un anumit fel. Chiar și cel mai supus copil se va revolta – în interior sau în exterior – împotriva unui asemenea tratament. În mod natural, acest fel de creștere trebuie evitat. Mai mult, o anumită măsură de rebeliune îndreptată împotriva părinților este un lucru normal la adolescenții care, încet, se îndepărtează de familie, în procesul de stabilire a vieții și a identității proprii.
Având în vedere că copilul rebel posedă în mod natural o personalitate cu o voință puternică, el va fi caracterizat de o înclinație de a testa limitele, de o dorință imperativă de control și de o hotărâre de a se împotrivi oricărei autorități. Cu alte cuvinte, rebeliunea este al doilea prenume. Mai mult, acești copii rebeli, cu voință puternică sunt adesea foarte inteligenți și pot „pricepe” situațiile cu o viteză uimitoare, găsind modalități de a prelua controlul circumstanțelor și al celor din jurul lor. Acești copii pot fi pentru părinții lor o provocare teribil de dificilă și epuizantă.
Din fericire, este de asemenea adevărat că Dumnezeu i-a făcut pe copii cine și ceea ce sunt. El îi iubește și nu i-a lăsat pe părinți fără resursele de a face față provocării. Există principii biblice care se adresează tratării cu har a copiilor cu voință puternică. Mai întâi, Proverbele 22.6 ne spune: „Învață-l pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Pentru toți copiii, calea pe care trebuie să meargă este înspre Dumnezeu. Învățarea copiilor potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu este crucială pentru toți copiii, care trebuie să înțeleagă cine este Dumnezeu și cum să-L slujească cel mai bine. În privința copilului cu voință puternică, înțelegerea a ceea ce-l motivează – dorința de control – va fi un pas important înainte înspre a-l ajuta să găsească calea înspre schimbare. Copilul rebel trebuie să înțeleagă că nu este în controlul lumii – Dumnezeu este – și că el pur și simplu trebuie să facă lucrurile în felul lui Dumnezeu. Acest lucru solicită ca părinții să fie absolut convinși de acest adevăr și să trăiască corespunzător. Un părinte care el însuși este răzvrătit împotriva lui Dumnezeu nu va fi în stare să-și convingă copilul să fie supus.
Odată ce a fost stabilit că Dumnezeu este Cel care face regulile, părinții trebuie să fixeze în mintea copilului faptul că ei sunt instrumentele lui Dumnezeu și că vor face tot ce este necesar ca să îndeplinească planul lui Dumnezeu pentru familia lor. Un copil rebel trebuie învățat că planul lui Dumnezeu este ca părinții să conducă, iar copilul să-i urmeze. La acest punct nu trebuie tolerată nici o slăbiciune. Copilul cu voință puternică poate sesiza indecizia de la o poștă și va profita de ocazie să umple golul de conducere și să preia controlul. Principiul supunerii față de autoritate este de importanță maximă pentru copilul cu voință puternică. Dacă supunerea nu este învățată în copilărie, viitorul va fi caracterizat de conflicte cu orice formă de autoritate, inclusiv angajatori, poliție, tribunale și conducători militari. Romani 13.1-5 clarifică faptul că autoritățile puse peste noi sunt stabilite de Dumnezeu și că noi trebuie să ne supunem lor.
De asemenea, un copil cu voință puternică se va conforma de bunăvoie regulilor sau legilor doar atunci când au logică pentru el. Dați-i un motiv solid pentru o regulă, repetându-i în mod constant adevărul că facem lucrurile în felul în care Dumnezeu vrea să le facem și că acest lucru nu este negociabil. Explicați-i faptul că Dumnezeu le-a dat părinților responsabilitatea de a-i iubi și de a-i disciplina pe copiii lor și, dacă nu fac acest lucru, înseamnă că ei nu-L ascultă pe Dumnezeu. Totuși, ori de câte ori e posibil, dați-i copilului șansa să participe în luarea deciziilor, ca să nu se simtă complet lipsit de putere. De exemplu, mersul la biserică nu este negociabil, pentru că Dumnezeu ne poruncește să ne adunăm laolaltă cu alți credincioși (Evrei 10.25), dar copiii pot avea un cuvânt de spus cu privire la ce îmbrăcăminte să poarte (în limitele raționale), pe ce locuri să stea familia etc. Dați-le proiecte la care să-și poată aduce contribuția, cum ar fi planificarea concediului familial.
Mai mult, educarea trebuie făcută cu consecvență și cu răbdare. Părinții trebuie să încerce să nu ridice vocea sau mâinile la mânie și să nu-și piardă cumpătul. Acest lucru îi va da copilului cu voință puternică un sentiment de control, și el va găsi rapid un mod de a te controla, frustrându-te până la punctul în care să reacționezi emoțional. Disciplina fizică de obicei nu funcționează la acești copii, pentru că le place să-și împingă părinții la limita exasperării atât de mult, încât socotesc că puțină durere merită plătită. Părinții copiilor cu voință puternică adesea relatează că copii le râd în nas atunci când sunt loviți, astfel că lovirea poate să nu fie cea mai bună metodă de disciplină pentru ei. Probabil că în niciun alt aspect al vieții nu sunt roadele creștine ale răbdării și ale autocontrolului (Galateni 5.23) mai necesare decât în cazul în care ai unui copil cu voință puternică/rebel.
Indiferent de cât de exasperantă poate fi creșterea acestor copii, părinții pot găsi mângâiere în promisiunea lui Dumnezeu că nu ne va încerca peste puterile noastre de a răbda (1 Corinteni 10.13). Dacă Dumnezeu le dă un copil cu voință puternică, părinții pot fi siguri că nu a făcut o greșeală și că le va da îndrumare și resursele de care au nevoie pentru a îndeplini slujba. Probabil că nicăieri în viața unui părinte cuvintele „rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5.17) nu au mai mult înțeles decât în cazul unui adolescent cu voință puternică. Părinții acestor copii trebuie să petreacă mare parte din timpul lor pe genunchi, înaintea Domnului, cerând înțelepciune, pe care El a promis că le-o va da (Iacov 1.5). În cele din urmă, există mângâiere în cunoașterea faptului că copiii cu voință puternică, dacă sunt bine instruiți, adesea devin adulți cu realizări mari și de succes. Mulți copii rebeli au devenit creștini curajoși, dedicați, care își folosesc talentele lor considerabile pentru a-L sluji pe Domnul pe care au ajuns să-L iubească și să-L respecte prin eforturile părinților lor răbdători și sârguincioși.
English
Ce spune Biblia că trebuie să faci cu un copil rebel?
