Întrebare
Este creaționismul științific?
Răspuns
În prezent există multă dezbatere în ceea ce privește validitatea creaționismului, definit ca „credința că Universul și organismele vii provin din acte specifice de creație divină, potrivit cu relatarea biblică, mai degrabă decât dintr-un proces natural, cum e cel de evoluție”. Știința creației este adesea eliminată de către comunitatea seculară și acuzată că îi lipsește valoarea științifică. Totuși, creaționismul este în mod clar compatibil cu o abordare științifică a oricărui subiect. Creaționismul face afirmații cu privire la evenimente, locuri și lucruri din lumea reală. Nu este preocupat exclusiv de idei subiective sau de concepte abstracte. Există realități științifice stabilite care sunt în concordanță cu creaționismul și felul în care aceste realități se raportează unele la altele este potrivit cu o interpretare creaționistă. Așa cum alte idei științifice generale sunt folosite pentru a conferi coerență unui șir de realități, la fel e și cu creaționismul.
În ce fel este atunci creaționismul – spre deosebire de „naturalism”, care e definit ca „punct de vedere filosofic potrivit căruia totul își are originea în proprietăți și cauze naturale și explicațiile supranaturale sau spirituale sunt excluse sau nu sunt luate în calcul” – științific? Indiscutabil, răspunsul depinde de felul în care definești termenul „științific”. Prea adesea „știința” și „naturalismul” sunt considerate același lucru, lăsând vederile creaționiste pe dinafară din definiție. O astfel de definiție cere o reverență irațională față de naturalism. Știința este definită ca „observarea, identificarea, descrierea, investigarea experimentală și explicarea teoretică a fenomenului”. Pentru a fi naturalist, nu este nevoie de știință. Naturalismul, la fel ca creaționismul, necesită o serie de presupuneri care nu sunt generate de experimente. Ele nu sunt extrapolate din date și nici nu derivă din rezultatele testelor. Aceste presupoziții filosofice sunt acceptate înainte ca să fie luată vreo dată. Pentru că naturalismul și creaționismul deopotrivă sunt puternic influențate de presupoziții care nu sunt nici demonstrabile, nici testabile și intră în discuție cu mult înaintea dovezilor, este corect să spunem că creaționismul este cel puțin la fel de științific ca naturalismul.
Creaționismul, la fel ca naturalismul, poate fi „științific” în faptul că este compatibil cu metoda de descoperire științifică. Aceste două concepte nu sunt totuși știință în ele însele, pentru că ambele vederi includ aspecte care nu sunt considerate „științifice” în sensul normal. Nici creaționismul, nici naturalismul nu sunt falsificabile, însemnând că nu există niciun experiment care ar putea demonstra în mod concludent falsitatea unuia dintre ele. Niciunul dintre ele nu este predictiv; ele nu generează și nu sporesc abilitatea de a prezice un rezultat. Numai în baza acestor două puncte, vedem că nu este motiv logic ca să-l considerăm pe unul mai valid din punct de vedere științific decât pe celălalt.
Unul dintre motivele majore pe care le dau naturaliștii pentru faptul că resping creaționismul este conceptul miracolelor. În mod ironic, naturaliștii vor spune în mod tipic că miracolele, cum ar fi creația, sunt imposibile, pentru că ele încalcă legile naturii, care au fost observate în mod clar și istoric. O asemenea perspectivă este ironică din câteva considerente. Numai un exemplu, dacă luăm în calcul abiogeneza, teoria care susține că viața a izvorât din materie anorganică. Abiogeneza este unul dintre cele mai respinse concepte științifice. Totuși, un punct de vedere cu adevărat naturalist presupune că viața pe pământ – viața organică complexă care se autoreproduce, se autosusține – apare la întâmplare din materie anorganică. Un astfel de lucru nu a fost niciodată observat în toată istoria umană. Schimbările evolutive benefice necesare pentru a înainta o creatură înspre o formă mai complexă nu au fost nici ele observate. Astfel, creaționismul deține avantajul în ce privește dovezile pentru susținerea „miracolelor”, prin faptul că Scriptura aduce relatări documentate de miracole înfăptuite. A eticheta creaționismul ca fiind neștiințific datorită miracolelor cere o etichetare similară pentru naturalism.
Multe realități sunt folosite de ambele părți în dezbaterea creație vs. naturalism. Realitățile sunt realități, dar nu există realități care necesită o singură interpretare. Separarea dintre creaționism și naturalismul secular se bazează în întregime pe interpretări diferite. În ce privește în mod specific dezbaterea evoluție vs. creație, însuși Charles Darwin a punctat acest lucru. În introducerea la lucrarea Originea speciilor, el a afirmat: „Sunt perfect conștient că cu greu s-ar găsi un singur punct discutat în acest volum pentru care să nu poată fi aduse observații care, din cât se pare, să ducă la concluzii complet opuse celor la care am ajuns eu.” În mod evident, Darwin a crezut în evoluție mai presus de creație, dar era gata să admită că interpretarea era cheie pentru a alege un concept. Un om de știință poate vedea un anume fapt ca fiind suport pentru naturalism; un altul poate vedea același fapt ca fiind suport pentru creaționism.
De asemenea, faptul că creaționismul este singura alternativă posibilă pentru ideile naturaliste, cum e evoluția, îl face un subiect valid, în special atunci când această dihotomie a fost lăsată să pătrundă de către unele dintre mințile luminate ale științei. Mulți oameni de știință bine-cunoscuți și cu influență afirmă că singurele explicații posibile pentru viață sunt evoluția naturalistă sau creația specială. Nu toți oamenii de știință cad de acord asupra căreia dintre ele este adevărată, dar aproape toți sunt de acord că trebuie să fie una sau alta.
Sunt multe alte motive pentru care creaționismul este o abordare rațională și științifică a învățării. Printre acestea sunt și conceptele probabilității realiste, suportul de dovezi defectuos al macroevoluției, dovada experienței și așa mai departe. Nu există o bază logică pentru a accepta că presupunerile naturaliste le resping cu totul și categoric pe cele creaționiste. Convingerea fermă în creație nu este o barieră pentru descoperirea științifică. Treceți în revistă realizările unor oameni ca Newton, Pasteur, Mendel, Pascal, Kelvin, Linnaeus și Maxwell. Cu toții au fost în mod clar și degajat creaționiști. Creaționismul nu este o „știință”, după cum nici naturalismul nu este o „știință”. Totuși, creaționismul este pe de-a-ntregul compatibil cu știința. English
Este creaționismul științific?
