Întrebare
Cred evreii în iad?
Răspuns
Nu există o gândire unică în rândul poporului evreu cu privire la niciun subiect, inclusiv raiul și iadul. Unii evrei cred în iad; majoritatea nu cred. Majoritatea evreilor au fost influențați mai mult de misticismul oriental și de secularismul liberal decât de principiile iudaismului. Conceptul de rai și iad nu numai că este negat de lumea seculară și intelectuală, dar este și ridiculizat. Un alt motiv pentru care majoritatea evreilor nu cred în iad este că creștinismul predă doctrina iadului. Tot ceea ce se identifică cu gândirea creștină este adesea respins categoric ca nefiind evreiesc.
Credința în eventuala înviere a morților este o credință fundamentală a iudaismului tradițional. Credința în înviere îi deosebea pe farisei (iudaismul rabinic) de saduchei (a se vedea Fapte 23:8). Răsplata și pedeapsa divină sunt atât de fundamentale pentru iudaism încât sunt predate în cele Treisprezece principii ale iudaismului ale lui Maimonide. Negarea iadului este un exemplu viu al măsurii în care evreii moderni au fost influențați de secularism.
Așadar, ceea ce crede un "evreu" despre rai sau iad, cunoscut sub numele de Olam Ha-Ba ("lumea viitoare"), depinde de ceea ce crede el despre Dumnezeu. Evreii seculari, la fel ca și neamurile seculare, cred de obicei că pur și simplu se duc în pământ și viața se termină. Evreii cu înclinații mistice cred în reîncarnare, iar alții în înviere.
Iudaismul tradițional învață că, după moarte, trupurile noastre merg în mormânt, dar sufletele noastre merg în fața lui Dumnezeu pentru a fi judecate. Dumnezeu, așa cum afirmă în Scriptură, este singurul care ne cunoaște motivele, precum și faptele - Dumnezeu vede inima, în timp ce omul privește exteriorul (1 Samuel 16:7). În fața singurului Judecător adevărat, ni se atribuie un loc în cer conform unui sistem de merit bazat pe contabilitatea lui Dumnezeu a tuturor acțiunilor și motivelor noastre. Gândirea tradițională evreiască este că doar cei foarte neprihăniți ajung direct în cer; toți ceilalți trebuie să fie curățați de păcatele reziduale.
Conform iudaismului tradițional, păcatele care nu au fost curățate înainte de moarte sunt îndepărtate după moarte într-un loc numit Sheol sau Gehinnom (scris și Gehinom și Gehenna). Numele locului este preluat de la o vale (Gei Hinnom) chiar la sud de Ierusalim, folosită cândva pentru sacrificarea copiilor de către națiunile păgâne din Canaan (2 Împărați 23:10). Unii evrei văd Gehinnomul ca pe un loc de tortură și pedeapsă, de foc și pucioasă. Alții și-l imaginează mai puțin aspru, ca un loc în care cineva își revizuiește acțiunile din viață și se căiește pentru greșelile din trecut. "Iadul" în iudaism este un loc în care sufletul este curățat sau rafinat (vezi Zaharia 13:9). Cei extrem de drepți și cei care se pocăiesc înainte de a muri pot evita să fie "curățați" în iad. Această doctrină are o oarecare asemănare cu învățătura catolică a Purgatoriului.
Contrar viziunii creștine a damnării veșnice în Hades sau iad, "pedeapsa" din Sheol este temporară. Iudaismul își bazează doctrina unui iad temporar pe Psalmul 16:10, 1 Samuel 2:6 și Iona 2:3. Conform învățăturilor rabinice, sentința sufletului în Gehinnom este de obicei limitată la o perioadă de 12 luni de purgare înainte ca sufletul să își ia locul în Olam Ha-Ba (Mishnah Eduyot 2:9, Shabbat 33a). Această limită de douăsprezece luni este reflectată în ciclul de doliu de un an și în recitarea kaddish-ului, rugăciunea memorială pentru morți. Iudaismul celui de-al Doilea Templu credea că, până la venirea lui Mesia, credincioșii nu puteau intra în cer. Ei rămâneau în Sheol, așteptând.
În viziunea evreiască asupra iadului, durerea pe care o simte sufletul nu este fizică; mai degrabă, este o angoasă psihologică - rușinea și dezonoarea pe care o simte cineva când își revizuiește istoria personală a vieții într-un corp și vede câte oportunități de a-L sluji pe Dumnezeu au fost irosite. Aproape toată lumea, inclusiv neevreii, poate merita o parte în Lumea Viitoare. Dar unii nu vor avea șansa raiului: "Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică, și alții pentru ocară și rușine veșnică" (Daniel 12:2). "Rușinea veșnică", în viziunea evreilor, este rezervat oamenilor complet răi, iremediabili, precum regele Ahab, oamenii din Sodoma și Adolf Hitler.
La fel cum nu toți creștinii sunt de acord cu privire la escatologie, nici toți evreii nu sunt de acord cu privire la viața de apoi. Ceea ce Biblia învață în mod clar este că păcatul cere un preț care trebuie plătit de cineva, că există o viață după moarte și că, în Hristos, atât evreii, cât și neamurile pot avea un loc în Olam Ha-Ba, Lumea Viitoare.
English
Cred evreii în iad?
