Întrebare
Sunt credinţa în Dumnezeu şi ştiinţa contradictorii?
Răspuns
Ştiinţa este definită ca “observarea, identificarea, descrierea, investigarea experimentală şi explicarea teoretică a fenomenelor”. Ştiinţa este o metodă pe care oamenii o pot utiliza pentru a căpăta o înţelegere mai profundă a universului natural. Este o căutare către înţelegere prin observarea şi presupunere. Avansul în ştiinţă se face doar pe baza logicii. Cu toate acestea, credinţa unui creştin în ştiinţă nu trebuie să fie niciodată precum credinţa în Dumnezeu. Un creştin poate să aibă credinţă în Dumnezeu şi respect pentru ştiinţă, în măsura în care ne amintim întotdeauna cine este perfect şi cine nu.
Credinţa noastră în Dumnezeu este o credinţă a credinţei. Avem credinţă în Fiul Său pentru a fi mântuiţi, credinţă în Cuvântul Său pentru învăţătură, şi credinţă în Duhul Său Sfânt pentru călăuzirea în viaţă. Credinţa noastră în Dumnezeu trebuie să fie absolută, întrucât când ne punem credinţa în Dumnezeu, ne facem dependenţi de un Creator perfect, omnipotent şi omniscient. Credinţa noastră în ştiinţă trebuie să fie doar intelectuală – şi nimic mai mult. Putem conta pe ştiinţă pentru a face multe lucruri mari, însă putem conta pe ştiinţă şi pentru a face mari greşeli. Dacă ne punem credinţa în ştiinţă, depindem de om, care este imperfect, păcătos, limitat şi muritor. Ştiinţa de-a lungul istoriei s-a dovedit a fi greşită în legătură cu multe lucruri, cum ar fi forma planetei Pământ, zborurile cu aparate confecţionate, vaccinele, transfuziile sanguine, chiar şi în ce priveşte reproducerea. Dumnezeu nu a fost dovedit niciodată greşit.
Adevărul nu este nimic de care oricărui creştin i-ar putea fi teamă, astfel că nu există nici un motiv pentru un creştin să îi fie teamă ori să urască aspectele pozitive ale ştiinţei. A învăţa mai mult despre felul cum Dumnezeu a creat universul nostru ar trebui să îi ajute pe oameni să aprecieze mai bine minunăţia creaţiei. Extinderea cunoştinţelor noastre ne ajută să combatem bolile, ignoranţa şi neînţelegerile. Totuşi, pericolul apare când oamenii de ştiinţă îşi pun credinţa în logica umană mai presus de Creatorul nostru. Aceste persoane nu sunt cu nimic mai diferite decât cineva care este devotat unei religii – ei au ales să îşi pună încrederea în Om, şi caută apoi argumente în apărarea acestei religii.
Astăzi, cei mai raţionali oameni de ştiinţă, chiar şi aceia care refuză să creadă în Dumnezeu, admit că există o problemă în înţelegerea deplină a universului. Ei recunosc că nici existenţa lui Dumnezeu şi nici Biblia nu pot fi dovedite sau negate prin ştiinţă, tot la fel precum multe dintre teoriile lor nu pot fi dovedite sau respinse. Ştiinţa ar trebui să fie o disciplină neutră cu adevărat, căutând numai adevărul, nu dovezi pentru susţinerea unei agende. Şi Dumnezeu a intenţionat întodeauna ca noi să venim la El prin credinţă, nu prin logică.
Curios, foarte multe dintre descoperirile ştiinţei demonstrează existenţa şi lucrarea lui Dumnezeu. Psalmul 19:1 spune: “Cerurile declară slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”. Pe măsură ce ştiinţa modernă descoperă mai multe lucruri despre univers, noi găsim mai multe dovezi ale Creaţiei. Complexitatea uimitoare a ADN-ului, legile fizicii fără cusur şi armonia absolută a condiţiilor de viaţă şi a elementelor chimice de pe Pământ, toate arată către mesajul Bibliei. Un creştin ar trebui să susţină acea ştiinţă care este în căutarea adevărului dar să îi respingă pe aşa-zişii “prinţi ai ştiinţei” care pun înţelegerea umană deasupra lui Dumnezeu.
English
Sunt credinţa în Dumnezeu şi ştiinţa contradictorii?
