Întrebare
Ne învață Biblia să avem credință ca a unui copil?
Răspuns
Fără îndoială credința este esența vieții de creștin. Pe tot parcursul Bibliei suntem îndemnați să avem credință și ne este prezentată ca fiind o absolută necesitate. În adevăr, „fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui Dumnezeu” (Evrei 11.6). Întreg capitolul din Evrei 11 vorbește despre credință și despre cei care au avut credință. Credința este un dar de la Dumnezeu, așa cum vedem în Efeseni 2.8-9, nu ceva ce putem realiza prin noi înșine. Toți creștinii au primit darul credinței de la Dumnezeu și credința e parte din armura lui Dumnezeu – scutul cu care ne protejăm de „săgețile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6.16).
Biblia nu ne îndeamnă să avem credință „ca a unui copil”, cel puțin nu în mod direct. În Matei 18.3, Isus spune că trebuie să „[ne facem] ca niște copilași”, pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Contextul afirmației lui Isus este dat de întrebarea ucenicilor: „Cine este cel mai mare în Împărăția cerurilor?” (versetul 1) Ca răspuns, Isus „a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor și le-a zis:« Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine.»” (versetele 2-5)
Așadar, în timp ce ucenicii sunt preocupați de ceea ce constituie „măreția” în cer, Isus le dă o nouă perspectivă: calea de „urcare” e „coborârea”. E necesară umilința (cf. Matei 5.5). Isus Își îndeamnă ucenicii (și pe noi) să căutăm să posedăm o modestie ca a unui copil, pe lângă credința lor. Cei care sunt gata să se coboare la cea mai de jos poziție sunt văzuți ca fiind cei mai mari în ochii cerului. Un copilaș e lipsit de ambiție, mândrie și trufie și, prin urmare, e un bun exemplu pentru noi. Copiii sunt în mod caracteristic umili și învățabili. Nu sunt înclinați spre mândrie sau ipocrizie. Umilința este virtutea recompensată de Dumnezeu, așa cum spune Iacov: „Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța.” (Iacov 4.10)
Deși în Matei 18.1-5 nu e menționată credința, știm că nu doar umilința îl introduce pe om în Împărăția cerului, ci credința în Fiul lui Dumnezeu. O credință umilă, lipsită de pretenții ar putea fi pe drept numită „credință ca a unui copil”. Când Isus a vrut să-i binecuvânteze pe copii, a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!” (Marcu 10.14-15) Cum primește un copil un dar? Cu deschidere, onestitate și bucurie neoprită. Acest fel de autenticitate veselă trebuie să fie o marcă a credinței noastre atunci când primim darul lui Dumnezeu în Cristos.
Bineînțeles, copiii sunt ușor de înșelat și dus în rătăcire. În simplitatea lor, tind să rateze adevărul și să fie atrași spre mituri și fantezii. Dar nu aceasta înseamnă să ai o credință ca a unui copil. Isus a promovat o credință umilă, onestă în Dumnezeu și a folosit inocența unui copil ca exemplu. Imitând credința copiilor, trebuie pur și simplu să Îl credem pe cuvânt pe Dumnezeu. Așa cum copiii au încredere în tații lor pământești, și noi trebuie să ne încredem că „Tatăl [nostru], care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer” (Matei 7.11).
English
Ne învață Biblia să avem credință ca a unui copil?
