Întrebare
De ce ar trebui să vorbesc despre credința mea la locul de muncă?
Răspuns
Ca urmași ai lui Cristos, sunt multe motive pentru care trebuie să fim doritori să ne împărtășim credința în toate circumstanțele. Totuși, în cazul locului de muncă, mai este un lucru care trebuie luat în considerare. Ca și angajați, ne-am luat angajamentul să-i oferim angajatorului beneficiul întreg al serviciilor noastre pentru un timp desemnat. Pentru a fi creștini cu mărturie bună, trebuie mai întâi să respectăm acest angajament. Eforturile evanghelistice nu trebuie să interfereze cu sarcinile pe care ne-am angajat să le îndeplinim (1 Tesaloniceni 5.12-14) Dacă se întâmplă acest lucru, atunci acțiunile noastre vor trăda cuvintele pe care le spunem și credibilitatea mărturiei noastre se pierde. Așadar trebuie să ne dorim să fim cei mai buni angajați pe care îi au angajatorii noștri (Coloseni 3.23). Acest lucru va conferi o măsură de autoritate cuvintelor noastre mai târziu, când vom împărtăși despre credința noastră.
Printre multele motive pentru care să ne împărtășim credința se află trei imperative:
1) Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos poruncește acest lucru. În ultimele Sale momente pe pământ împreună cu ucenicii Lui, Cristos ar fi putut spune orice. Ceea ce a ales să le spună a fost că trebuie să meargă cu binecuvântarea și puterea Lui să predice Evanghelia, astfel încât alții să poată ajunge să cunoască puterea salvatoare și relația binecuvântată cu Isus Cristos (Matei 28.18-20)
2) Datoria o cere. Dacă am fost răscumpărați de Cristos, atunci ni s-a dat ceva ce nu ne aparține. Fără harul lui Dumnezeu am fi pierduți pentru toată veșnicia. Șansele sunt că majoritatea dintre noi am venit la credință și am ajuns să fim mântuiți pentru că cineva a împărtășit cu noi; cum putem așadar să nu facem același lucru pentru alții? Isus a spus că așa cum am primit fără plată, trebuie să dăm și noi fără plată (Matei 10.80. Ni s-a încredințat de către Dumnezeu să fim mesagerii Lui pentru cei pierduți (Faptele Apostolilor 1.8, 1 Tesaloniceni 2.4).
3) Recunoștința o motivează. O atitudine de recunoștință din inimă este unul dintre multele lucruri care marchează un credincios adevărat în Isus Cristos. Cu cât examinăm mai mult cu onestitate depravarea inimii noaste, cu atât mai mult recunoaștem cât de mare e iertarea ne-a fost și ne este acordată și cu atât mai mulțumitori Îi suntem lui Dumnezeu că ne-a răscumpărat. Această recunoștință se exprimă de la sine prin faptul că Îi dăm Lui credit pentru ceea ce a făcut pentru noi – ceva ce nu am fi putut face pentru noi înșine. Cea mai bună modalitate prin care Îi putem mulțumi lui Dumnezeu este să-I dăm toată gloria pentru ceea ce a făcut pentru noi și să le spunem altora despre marea Sa dragoste și îndurare.
Cum începem să ne împărtășim credința la locul de muncă? În primul rând există o „mărturie” tăcută – cea care vorbește enorm fără niciun cuvânt. Aceasta implică să fim angajați loiali și credincioși, fără să ne vorbim de rău angajatorii sau colegii de muncă. Nimeni nu lucrează cu un șef perfect sau cu colegi perfecți, dar dacă lucrăm cu atitudinea evidențiată în Coloseni 3.23, „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”, Îi vom aduce cinste lui Dumnezeu prin faptul că facem toate lucrurile pentru El, singurul Șef cu adevărat perfect. Când lucrăm pentru Domnul, capacitatea noastră de a face față stresului generat de muncă și de a-i trata pe alții cu bunătate și răbdare ne va face să ne evidențiem între colegii noștri. Când ceilalți vor observa atitudinea noastră, vor comenta în mod invariabil despre ea, dându-ne ocazia să explicăm pe cine slujim cu adevărat și ce impact a avut El în viața noastră. Cu alte cuvinte, uneori trebuie să practicăm umblarea creștină, pentru a ajunge să avem ocazia să vestim mesajul creștin.
Când ni se deschid ușile pentru a ne împărtăși credința, trebuie să „[fim] totdeauna gata să [răspundem] oricui [ne] cere socoteală de nădejdea care este în [noi], dar cu blândețe și teamă” (1 Petru 3.15). Aceasta înseamnă să fim sârguincioși în studiul nostru biblic, în pregătire pentru acele uși deschise. Dacă lăsăm ca „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în [noi] în toată înțelepciunea” (Coloseni 3.16), vom fi întotdeauna gata. În cele din urmă, să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea ocazii să-L împărtășim pe Cristos altora – acele „întâlniri divine” cu oameni a căror inimă a fost pregătită de Dumnezeu să primească adevărul de la noi.
English
De ce ar trebui să vorbesc despre credința mea la locul de muncă?
