Întrebare
De ce sunt toți creștinii ipocriți?
Răspuns
Probabil că nicio acuzație nu este mai provocatoare decât aceea de „ipocrit”. Din păcate, unii se simt îndreptățiți în perspectiva lor că toți creștinii sunt ipocriți. Termenul „ipocrit” se bucură de o moștenire bogată în limba engleză. Cuvântul provine din latinescul hypocrisies, care înseamnă „joc de rol, prefacere”. În trecut, cuvântul apărea atât în greaca clasică, cât și în cea a Noului Testament, și reprezintă aceeași idee – jucarea unui rol, prefacere.
Acesta este modul în care Domnul Isus a folosit termenul. De exemplu, când Hristos a dat învățătură legată de importanța rugăciunii, a postului și a dărniciei pentru oamenii Împărăției, El ne-a descurajat cu privire la urmarea exemplelor celor care sunt ipocriți (Matei 6:2, 5, 16). Aceștia făceau rugăciuni publice lungi, foloseau măsuri extreme pentru a se asigura că ceilalți le observă postul, își expuneau darurile pentru Templu și pentru cei săraci și arătau doar un devotament exterior față de Domnul. În timp ce fariseii își jucau bine rolul ca exemple publice de virtute religioasă, falimentau mizerabil în viața privată a inimii lor, unde se află adevărata virtute (Matei 23:13-33; Marcu 7:20-23).
Isus nu i-a numit niciodată ipocriți pe ucenicii Săi. Acest atribut le-a fost dat doar fanaticilor religioși. Pe ai Săi i-a numit „urmași”, „copilași”, „oi” și „Biserica” Sa. În plus, există o atenționare în Noul Testament legată de păcatul ipocriziei (1 Petru 2:1), pe care Petru o numește „prefăcătorie”. De asemenea, găsim înregistrate două exemple flagrante de ipocrizie în biserică. În Fapte 5:1-10, doi ucenici sunt pedepsiți pentru că au pretins că sunt mai generoși decât erau în realitate. Consecința a fost severă. Și Petru este acuzat de conducerea unui grup de fățarnici în relaționarea lor cu credincioșii dintre neamuri (Galateni 2:13).
Din învățătura Noului Testament putem trage cel puțin două concluzii. În primul rând, există ipocriți între creștini. Au existat la început și, potrivit pildei lui Isus despre grâu și neghină, cu siguranță vor exista până la sfârșitul vremurilor (Matei 13:18-30). În plus, dacă și un apostol poate fi vinovat de ipocrizie, nu avem niciun motiv să credem că un creștin „obișnuit” este liber față de aceasta. Trebuie să veghem mereu să nu cădem în aceleași ispite (1 Corinteni 10:12).
Bineînțeles, nu toți cei care pretind că sunt creștini sunt, într-adevăr, creștini. Probabil că toți sau majoritatea fățarnicilor dintre creștini sunt, de fapt, înșelători. Până în zilele noastre, lideri creștini proeminenți au căzut în păcate cumplite. Comunitatea creștină este uneori afectată de scandaluri financiare sau sexuale. Totuși, în loc să luăm acțiunile câtorva și pe baza acestora să denigrăm întreaga comunitate de credincioși, ar fi mai bine să ne punem întrebarea dacă toți cei care pretind că sunt creștini sunt creștini cu adevărat. Numeroase pasaje biblice confirmă că cei care-I aparțin cu adevărat lui Hristos vor manifesta roada Duhului (Galateni 5:22-23). Pilda lui Isus despre sămânță și diversele tipuri de pământ din Matei 13 clarifică faptul că nu toate profesiunile de credință sunt reale. Din păcate, mulți dintre cei ce spun că Îi aparțin Lui vor rămâne uimiți să-L audă spunându-le într-o zi: „Niciodată nu v-am cunoscut. Depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7:23).
În al doilea rând, deși nu ar trebui să ne surprindă că oamenii care pretind că sunt mai sfinți decât sunt spun că sunt creștini, nu putem ajunge la concluzia că Biserica este alcătuită în majoritate din ipocriți/ fățarnici. Știm că toți cei care chemăm Numele lui Isus Hristos rămânem păcătoși și după ce păcatul nostru a fost iertat. Aceasta înseamnă că, deși suntem mântuiți de pedeapsa veșnică a păcatului (Romani 5:1; 6:23), nu suntem încă mântuiți și scăpați de prezența păcatului în viața noastră (1 Ioan 1:8-9), inclusiv de păcatul ipocriziei. Prin credința noastră vie în Domnul Isus, continuăm să învingem puterea păcatului, până când vom fi scăpați, în cele din urmă (1 Ioan 5:4-5).
Toți creștinii falimentează în a trăi după standardul pe care îl învață Biblia. Niciun creștin nu a fost vreodată perfect asemenea lui Hristos. Totuși, există mulți creștini care caută în mod sincer să trăiască viața creștină și se bazează tot mai mult pe Duhul Sfânt pentru a-i mustra, transforma, împuternici. Există mulțimi de credincioși care și-au trăit viața fără a fi implicați în vreun scandal. Niciun creștin nu este perfect, dar greșeala și eșuarea în atingerea perfecțiunii în această viață nu este același lucru cu a fi ipocrit.
English
De ce sunt toți creștinii ipocriți?
