Întrebare
Cum trebuie să se raporteze creștinul la bunăstare?
Răspuns
Concepția creștină cu privire la bunăstare trebuie să provină din Scriptură. De multe ori în Vechiul Testament Dumnezeu le-a dat celor din poporul Său bogății. Lui Solomon i-au fost promise bogății și a devenit cel mai bogat dintre toți împărații pământului (1 Împărați 3.11-13, 2 Cronici 9.22); David a spus în 1 Cronici 29.12: „De la Tine vin bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot." Avraam (Genesa 17-20), Iacov (Genesa 30-31), Iosif (Genesa 41), împăratul Iosafat (2 Cronici 17.5) și mulți alții au fost binecuvântați de Dumnezeu cu bunăstare. Însă evreii sunt un popor ales, care are promisiuni și răsplătiri pământești. Lor li s-a dat o țară și toate bogățiile aflate în ea.
În Noul Testament, există un standard diferit. Bisericii nu i s-a dat niciodată o țară sau promisiunea bogățiilor. Efeseni 1.3 ne spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Cristos." În Matei 13.22, Cristos a vorbit privitor la sămânța Cuvântului lui Dumnezeu care cade între spini și „îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor". Aceasta e prima referire la bogățiile pământești din Noul Testament. În mod clar, nu este o imagine pozitivă.
În Marcu 10.23, „Isus S-a uitat împrejurul Lui și a zis ucenicilor Săi: «Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!»" Nu e imposibil – fiindcă toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu – dar va fi „anevoie". În Luca 16.13, Domnul Isus a vorbit despre „Mamona" (cuvântul aramaic pentru „bogății"): „Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona." Din nou, cuvintele lui Isus prezintă bunăstarea ca o influență negativă asupra spiritualității, care ne poate ține departe de Dumnezeu.
În Romani 2.4, Dumnezeu vorbește despre adevăratele bogății pe care ni le aduce astăzi: „Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?" Acestea sunt bogățiile care aduc viață veșnică. Din nou, acest lucru este adus în discuție în Romani 9.23-24: „... și să-Și arate bogăția slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri." De asemenea, în Efeseni 1.7: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său." Referitor la faptul că Dumnezeu Își arată îndurarea, Pavel Îi aduce laudă lui Dumnezeu în Romani 11.33: „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!" Accentul Noului Testament este asupra bogățiilor lui Dumnezeu din noi: „... ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți." (Efeseni 1.18b) Dumnezeu într-adevăr vrea ca prin noi să-Și arate bogățiile în cer: „El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Cristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Cristos Isus." (Efeseni 2.6-7)
Iată bogățiile pe care le vrea Dumnezeu pentru noi: „... și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru." (Efeseni 3.16) Versetul cel mai extraordinar pentru credincioșii Noului Testament în privința bogățiilor este Filipeni 4.19: „Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Cristos." Această afirmație a fost scrisă de Pavel, pentru că filipenii au trimis daruri cu sacrificiu, să se îngrijească de nevoile lui.
1 Timotei 6.17 dă o avertizare pentru cei bogați: „Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele." Iacov 5.1-3 ne dă o altă avertizare cu privire la bogățiile strânse în mod greșit: „Ascultați acum voi, bogaților! Plângeți și tânguiți-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogățiile voastre au putrezit și hainele voastre sunt roase de molii. Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-ați strâns comori în zilele din urmă!" Ultima dată bogățiile apar menționate în Biblie în Apocalipsa 18.17, unde se vorbește despre marea distrugere a Babilonului: „Atâtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!"
Pentru a face un rezumat, Israelului i-au fost date promisiuni și răsplătiri pământești, el fiind poporul lui Dumnezeu pe pământ. Prin ei, Dumnezeu a dat multe ilustrații și prototipuri și adevăruri. Mulți oameni doresc să le ia binecuvântările, dar nu și blestemele. Însă, pe parcursul revelației, Dumnezeu a descoperit prin Isus Cristos o lucrare mult mai măreață: „Dar, acum, Cristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune." (Evrei 8.6)
Dumnezeu nu condamnă pe cineva fiindcă are bogății. Bogățiile ajung în posesia oamenilor prin multe surse, dar dă avertizări foarte serioase pentru aceia care le caută mai mult decât Îl caută pe Dumnezeu și se încred în ele mai mult decât în Dumnezeu. Dorința Lui cea mai mare este să ne ațintim inima la lucrurile de sus, nu la cele de pe acest pământ. Lucrul acesta poate părea înalt și de neatins, dar Pavel a scris: „Pot totul în Cristos, care mă întărește." (Filipeni 4.13) Secretul este să-L cunoaștem pe Cristos ca Salvator și să-I permitem Duhului Sfânt să conformeze mintea și inima noastră cu ale Lui (Romani 12.1-2).
English
Cum trebuie să se raporteze creștinul la bunăstare?
