Întrebare
Ce este critica textuală?
Răspuns
Pe scurt, critica textuală e o metodă folosită pentru a determina ce au spus manuscrisele originale ale Bibliei.
Manuscrisele originale ale Bibliei sunt pierdute, ascunse sau nu mai există. Ceea ce avem sunt zeci de mii de copii ale manuscriselor originale care datează din secolul I și până în secolul XV d.Cr. (pentru Noul Testament) și din secolul IV, până în secolul XV î.Cr. (pentru Vechiul Testament). În aceste manuscrise, există multe deosebiri minore și câteva semnificative. Critica textuală este studiul acestor manuscrise, în încercarea de a stabili care era conținutul textului original.
Există trei metode principale în critica textuală. Prima este Textus Receptus. Textus Receptul a fost un manuscris al Bibliei compilat de un om numit Erasmus în anul 1500 d.Cr. Acesta a luat un număr limitat de manuscrise la care a avut acces și le-a compilat în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Textus Receptus.
O a doua metodă e cunoscută ca Textul majoritar. Textul majoritar ia toate manuscrisele disponibile în ziua de azi, compară deosebirile și alege textul cel mai probabil să fie corect, pe baza textului care apare de cele mai multe ori. De exemplu, dacă în 748 de manuscrise apare „a spus" și în 1429 de manuscrise e scris „au spus", Textul majoritar va alege „au spus" ca fiind varianta cel mai probabil originală. Nu există traduceri majore ale Bibliei care să se bazeze pe Textul majoritar.
Cea de-a treia metodă e cunoscută ca fiind metoda critică sau eclectică. Metoda eclectică implică luarea în considerare a dovezilor externe și interne pentru a determina textul original cel mai probabil. Dovezile externe ne fac să punem următoarele trei întrebări: În cât de multe manuscrise apare textul? Care sunt datele acestor manuscrise? În ce regine a lumii au fost găsite aceste manuscrise? Dovezile interne stârnesc următoarele întrebări: Ce ar fi putut cauza aceste variațiuni ale textului? Care variantă de text e posibil să explice originea celorlalte texte?
Care metodă are cel mai mare grad de acuratețe? Tocmai aici începe dezbaterea. când aceste metode îi sunt descrise pentru prima dată cuiva, acea persoană de obicei alege Textul majoritar ca fiind metoda care ar trebui folosită. În esență e metoda „conducerii majorității" și cea „democratică". Există însă o chestiune regională care trebuie luată în considerare aici. În primele câteva secole ale Bisericii, marea majoritate a creștinilor vorbeau și scriau în limba greacă. Începând din secolul IV d.Cr., latina a început să devină limba cea mai uzuală, mai ales în Biserică. Începând cu Vulgata, Noul Testament a început să fie copiat în latină, în loc de limba greacă.
Totuși, în lumea creștină răsăriteană, greaca a continuat să fie limba dominantă a Bisericii pentru încă mai bine 1.000 de ani. Ca rezultat, marea majoritate a manuscriselor grecești sunt din zona răsăriteană/bizantină. Aceste manuscrise bizantine sunt foarte similare între ele. Cel mai probabil că au provenit din aceleași câteva manuscrise grecești. Cu toate că sunt foarte similare între ele, manuscrisele bizantine au numeroase deosebiri față de manuscrisele găsite în regiunile vestice și centrale ale Bisericii. Pentru a face un rezumat: dacă pornești de la trei manuscrise și unul a fost copiat de 100 de ori, un altul a fost copiat de 200 de ori, iar al treilea a fost copiat de 5.000 de ori, care grup va avea regula majorității? Al treilea grup, bineînțeles. Totuși, cel de-al treilea grup nu are o probabilitate mai mare de a conține textul original decât primul sau al doilea grup. Doar are mai multe copii. Metoda critică/eclectică a criticii textuale acordă „greutate" egală manuscriselor din regiuni diferite, în ciuda faptului că manuscrisele din Răsărit au majoritatea copleșitoare.
Cum funcționează metoda critică/eclectică în practică? Dacă compari Ioan 5.1-9 în diverse traduceri, vei observa că versetul 4 lipsește din traducerile bazate pe Textul critic. În Textus Receptus, Ioan 5.4 spune: „Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut." De ce lipsește acest verset din traducerile Bibliei care folosesc Textul critic? Metoda eclectică funcționează după cum urmează: (1) Textul din Ioan 5.4 nu apare în majoritatea celor mai vechi manuscrise. (2) Textul din Ioan 5.4 apare în toate manuscrisele bizantine, dar nu în multe dintre manuscrisele nonrăsăritene. (3) E mult mai probabil ca un scrib să adauge o explicație decât să elimine o explicație. Ioan 5.4 arată mai clar de ce slăbănogul voia să intre în scăldătoare. De ce ar elimina un scrib acest verset? Nu ar avea sens. Ceea ce are sens e să fie adăugată explicația tradiției pentru care slăbănogul voia să intre în scăldătoare. Ca urmare a acestor concepte, Textul critic/eclectic nu include Ioan 5.4.
Indiferent ce metodă a criticii textuale crezi că e corectă, aceasta e o chestiune care trebuie dezbătută cu grație, respect și bunătate. Creștinii pot să nu cadă de acord, și chiar nu cad, asupra acestei chestiuni. Putem dezbate metodele, însă nu trebuie să atacăm motivațiile și caracterul celor cu care nu cădem de acord pe această chestiune. Cu toții avem același scop – să stabilim care e textul cel mai aproape de original al Bibliei. Unii pur și simplu au metode diferite de abordare pentru a atinge acest obiectiv.
English
Ce este critica textuală?
