Întrebare
Care este istoria răstignirii? Cum a fost răstignirea?
Răspuns
Răstignirea a fost inventată și folosită de alte grupuri de oameni, dar a fost "perfecționată" de romani ca execuție supremă prin tortură. Cea mai veche consemnare istorică a răstignirii datează din jurul anului 519 î.Hr., când regele Darius I al Persiei a răstignit 3.000 dintre dușmanii săi politici în Babilon. Înaintea perșilor, asirienii erau cunoscuți pentru faptul că trăgeau oamenii pe țeapă. Grecii și cartaginezii au folosit mai târziu și ei crucificarea. După destrămarea imperiului lui Alexandru cel Mare, Seleucidul Antiohus al IV-lea Epifanes i-a crucificat pe evreii care refuzau să accepte elenizarea.
Răstignirea era menită să-i provoace victimei cât mai multă rușine și tortură. Crucificările romane erau efectuate în public, astfel încât toți cei care vedeau oroarea să fie descurajați să treacă peste voința guvernului roman. Răstignirea era atât de oribilă, încât era rezervată doar celor mai răi infractori.
Victima răstignirii era mai întâi biciuită sau bătută crunt, un calvar care îi punea în pericol viața în sine. Apoi, era obligată să care bârna mare de lemn a crucii până la locul de răstignire. Purtarea acestei încărcături nu era doar extrem de dureroasă după bătaie, ci adăuga și o doză de rușine, deoarece victima purta instrumentul propriei torturi și al propriei morți. Era ca și cum și-ar fi săpat propriul mormânt.
Când victima ajungea la locul de răstignire, era dezbrăcată, pentru a o face și mai de rușine. Apoi era forțată să își întindă brațele pe bârna crucii, unde erau bătute în cuie. Cuiele erau bătute prin încheieturi, nu prin palme, ceea ce împiedicau mâinile să scape din cuie. (În Antichitate, încheietura mâinii era considerată parte a mâinii.) Plasarea cuielor în încheieturi provoca, de asemenea, dureri atroce, deoarece cuiele apăsau pe nervii mari care mergeau spre mâini. Grinda orizontală a crucii era apoi ridicată și fixată de o bârnă verticală, care în mod normal rămânea în picioare între răstigniri.
După ce fixau traversa crucii, călăii băteau în cuie și picioarele victimei pe cruce - în mod normal, un picior deasupra celuilalt, prin mijlocul și arcada fiecărui picior, cu genunchii ușor îndoiți. Scopul principal al cuielor era de a provoca durere.
Odată ce victima era fixată pe cruce, toată greutatea sa era susținută de trei cuie, ceea ce provoca dureri în tot corpul. Brațele victimei erau întinse în așa fel încât să provoace crampe și paralizie la nivelul mușchilor pieptului, făcând imposibilă respirația, cu excepția cazului în care o parte din greutate era susținută de picioare. Pentru a putea respira, victima trebuia să se împingă în sus cu picioarele. Pe lângă durerea atroce provocată de pironul din picioare, spatele rănit al victimei se freca de grinda aspră și verticală a crucii.
După ce respira și pentru a mai scăpa de durerea din picioare, victima începea să se prăbușească din nou. Această acțiune punea mai multă greutate pe încheieturile mâinilor sale și îi freca din nou spatele rănit de cruce. Cu toate acestea, victima nu putea să respire în această poziție coborâtă, așa că, în scurt timp, procesul chinuitor începea din nou. Pentru a putea respira și pentru a ușura o parte din durerea provocată de cuiele de la încheieturi, victima trebuia să pună mai multă greutate pe pironul din picioare și să se împingă în sus. Apoi, pentru a ușura o parte din durerea cauzată de pironul de la picior, trebuia să pună mai multă greutate pe pironul de la încheietura mâinii și să se aplece în jos. În ambele poziții, tortura era intensă.
Răstignirea ducea, de obicei, la o moarte lentă și chinuitoare. Unele victime rezistau până la patru zile pe cruce. Moartea se producea în cele din urmă prin asfixiere, deoarece victima își pierdea forța de a continua să se împingă în picioare pentru a respira. Pentru a grăbi moartea, victimei i se puteau rupe picioarele, ceea ce o împiedica să se împingă în sus pentru a respira; astfel, asfixierea urma la scurt timp (vezi Ioan 19:32).
Răstignirea a fost în cele din urmă interzisă de împăratul roman Constantin, în secolul al IV-lea.
English
Care este istoria răstignirii? Cum a fost răstignirea?
