Întrebare
Să o scoți la capăt cu soacra...?
Răspuns
O soacră care se amestecă, care are pretenții, controlează și se bagă în viața fiului sau a fiicei ei și a ginerelui sau a nurorii ei e ceea ce Biblia numește „băgăcios ” (1 Timotei 5.13, NTLR). Înțelesul cuvântului grecesc tradus cu „băgăcios” în pasajul din 1 Timotei înseamnă „un supraveghetor autodesemnat peste treburile altuia”. Supravegherea e activitatea în care unele soacre se implică sau cel puțin sunt acuzate că se implică. Acest fel de comportament e supărător, frustrant și contrar planului lui Dumnezeu pentru familie.
În mod evident, dinamica într-o astfel de situație e frustrantă. O soacră poate că face aceste lucruri pentru că nimeni din familie nu i-a pus granițe. Prin urmare, devine un „tiran” dominant. Poate că nici măcar nu-și dă seama cât de intruzivă și dominantă este. Din partea ei poate fi doar un „gest de dragoste”. Dacă acesta este cazul, poate că o conversație de la inimă la inimă va rezolva lucrurile. Dacă înțelege ce face și face intenționat și după ce i s-a cerut să se oprească, atunci nu mai ai nimic de făcut să schimbi lucrurile.
Indiferent din ce parte a familiei provine amestecul, e un atac împotriva sacralității familiei și încalcă partea cu „lăsarea și unirea” din porunca lui Dumnezeu pentru căsătorie (Genesa 2.23-24). Un bărbat și o femeie își părăsesc familia în care s-au născut și întemeiază o familie nouă, și trebuie să se iubească și să se protejeze unul pe celălalt. Un soț care permite ca mama lui sau soacra să se amestece în căsătoria lui nu împlinește porunca dată soților în Efeseni 5.25-33. Granițele trebuie demarcate și apoi păstrate indiferent de împotrivirea întâmpinată. Realitatea este că oamenii ne tratează în felul în care le permitem să ne trateze. Dacă le permitem să calce în picioare sacralitatea familiei noastre, atunci vor face acest lucru. Nimeni, nici măcar familia noastră extinsă nu are dreptul să invadeze intimitatea casei noastre, și este responsabilitatea soțului să protejeze acea intimitate. El trebuie să ia inițiativa ca în mod delicat – dar ferm – să-i explice soacrei că ceea ce face este greșit și asigurând-o că un astfel de comportament nu poate fi tolerat. Trebuie să-i amintească că Dumnezeu i-a dat responsabilitatea pentru familia lui și să-i lase ei o parte din responsabilitate înseamnă să nu-L asculte pe Dumnezeu. Trebuie să o asigure și de faptul că el și soția lui continuă să o iubească, dar relația s-a schimbat și acum el e responsabil cu conducerea. Acesta e designul lui Dumnezeu pentru familie și așa trebuie să stea lucrurile. Apoi cei doi soți trebuie să rămână fermi în hotărârea lor.
Cum putem gestiona reacționarea față de o soacră intruzivă? Putem alege să nu-i permitem să ne ia pacea minții. Poate nu putem schimba felul în care alți oameni se comportă, dar felul în care răspundem la comportamentul lor e alegerea noastră. Putem permite ca acțiunile altor oameni să ne afecteze sau putem alege să-I încredințăm situația lui Dumnezeu și să-I permitem să o folosească pentru a ne întări din punct de vedere spiritual. Răspunsul nostru la o astfel de situație e cel care ne alimentează frustrarea. Numai noi putem opri epuizarea emoțională datorată faptului că permitem ca acțiunile intruzive ale unei soacre să controleze pacea noastră. Comportamentul ei nu e responsabilitatea noastră; răspunsul nostru însă da.
Părinții și părinții socrii trebuie tratați cu respect și dragoste, însă nu trebuie să permitem emoțiilor noastre să ne fie o cursă. Cel mai bun mod de a neutraliza un dușman este să ți-l faci aliat. Acest lucru se face prin harul lui Dumnezeu. Creștinii pot acorda întotdeauna harul iertării (Efeseni 4.32). Poate că n-o va opri pe soacră să se amestece, dar va fi o sursă de tărie și pace în care să stăm (Efeseni 6.11-17). Singurul loc în care putem găsi adevărata pace a inimii este în relația personală cu Dumnezeu prin Cristos. Numai atunci vom putea reacționa rămânând în pacea Lui.
English
Să o scoți la capăt cu soacra...?
