Întrebare
Cum au știut oamenii despre Dumnezeu înainte să aibă Biblia?
Răspuns
Cu toate că oamenii nu au avut Cuvântul scris al lui Dumnezeu, nu au fost fără capacitatea de a-L primi, de a-L înțelege și de a-L asculta pe Dumnezeu. De fapt, sunt multe zone din lume astăzi unde Bibliile nu sunt disponibile, și totuși oamenii pot să știe, și știu despre Dumnezeu. Problema ține de revelație – Dumnezeu îi revelează omului ce vrea să știm cu privire la El. Cu toate că nu a existat dintotdeauna Biblie, au existat întotdeauna mijloace prin care omul să primească și să înțeleagă revelația lui Dumnezeu. Sunt două categorii de revelație: generală și specială.
Revelația generală are de-a face cu ceea ce Dumnezeu îi comunică în mod universal omenirii întregi. Aspectul exterior al revelației generale este acela că Dumnezeu trebuie să fie cauza și sursa tuturor lucrurilor. Pentru că aceste lucruri există, și trebuie să fie o cauză pentru existență, Dumnezeu trebuie, de asemenea, să existe. Romani 1.20 spune: „În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți." Toți bărbații și toate femeile de pretutindeni pot privi la Creație și să știe că Dumnezeu există. Psalmul 19.1-4 explică mai departe că Creația vorbește clar despre Dumnezeu, într-o limbă pe care toți o pot înțelege. „Nu este grai sau limbă în care să nu li se audă glasul." (versetul 3, NTLR) Revelația din natură este limpede. Nimeni nu se poate scuza datorită ignoranței. Nu există niciun alibi pentru ateu și nicio scuză pentru agnostic.
Un alt aspect al revelației generale – aceea pe care Dumnezeu a descoperit-o tuturor – este în prezența conștiinței noastre. Acest lucru este interior. „Ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei." (Romani 1.19) Oamenii, pentru că posedă o parte imaterială, sunt conștienți că Dumnezeu există. Aceste două aspecte ale revelației generale sunt ilustrate în multe istorisiri ale misionarilor care au întâlnit triburi băștinașe care nu văzuseră niciodată o Biblie și nu auziseră niciodată despre Isus. Totuși, când planul mântuirii le este prezentat, ei știu că Dumnezeu există, pentru că văd dovezi ale Lui în natură și știu că au nevoie de un Mântuitor pentru că conștiința lor îi convinge de păcat și de nevoia lor de El.
Pe lângă revelația generală, există o revelație specială pe care Dumnezeu o folosește ca să-i arate omenirii lucruri despre El și despre voia Lui. Revelația specială nu vine pentru toți oamenii, ci numai pentru anumiți oameni și în anumite momente. Sunt multe exemple în Scriptură privitoare la revelația specială (Fapte 1.21-26 și Proverbele 16.33), Urim și Tumim (o modalitate specială folosită mult de marele preot – vezi Exodul 28.30, Numeri 27.21, Deuteronomul 33.8, 1 Samuel 28.6, Ezra 2.63), vise și vedenii (Genesa 20.3, 6, Genesa 31.11-13, 24, Ioel 2.28), arătări ale Îngerului Domnului (Genesa 16.7-14, Exodul 3.2, 2 Samuel 24.16, Zaharia 1.12) și lucrarea profeților (2 Samuel 23.2, Zaharia 1.1). Aceste referințe nu sunt o listă exhaustivă a tuturor aparițiilor, dar ar trebui să servească ca un bun exemplu al acestui tip de revelație.
Biblia, așa cum o știm, este, de asemenea, o formă de revelație specială. Totuși, este într-o categorie aparte, pentru că face ca alte forme de revelație specială să nu mai fie necesare în zilele noastre. Chiar Petru, care împreună cu Ioan au fost martori la dialogul dintre Isus, Moise și Ilie, pe Muntele Schimbării la față (Matei 17, Luca 9), au declarat că această experiență specială este inferioară „cuvântului prorociei făcut și mai tare, la care bine faceți că luați aminte" (2 Petru 1.19). Acest lucru se întâmplă pentru că Biblia este forma scrisă a întregii informații care Dumnezeu vrea să o știm cu privire la El și la planul Lui. De fapt, Biblia conține tot ceea ce avem nevoie să știm, ca să putem avea o relație cu Dumnezeu.
Așadar, înainte ca Biblia, așa cum o știm, să fie disponibilă, Dumnezeu a folosit multe mijloace ca să Se reveleze pe Sine și să-Și reveleze voia Sa omenirii. E extraordinar să ne gândim că Dumnezeu nu a folosit o singură formă, ci multe forme. Cât de recunoscători putem fi că Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său scris și că l-a păstrat pentru noi în ziua de azi. Nu suntem la mila altcuiva care să ne spună ce a spus Dumnezeu; putem studia noi înșine ce a spus!
Bineînțeles, cea mai clară revelație a lui Dumnezeu a fost Fiul Său, Isus Cristos (Ioan 1.14, Evrei 1.3). Când Isus a luat formă umană ca să umble pe pământ printre noi, numai acel lucru a fost extrem de grăitor. Când a murit pentru păcatele noastre pe cruce, nu am mai putut avea nicio îndoială vizavi de faptul că Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4.10).
English
Cum au știut oamenii despre Dumnezeu înainte să aibă Biblia?
