Întrebare
Ce trebuie să facă o biserică cu dărniciile pe care le primește?
Răspuns
Fiecare biserică primește sub o formă sau alta zeciuieli și dărnicii. Fie că e prin „trecerea farfuriei" sau prin așezarea unei cutii în partea din spate a lăcașului sau prin alte metode de colectare, o biserică are nevoie de fonduri pentru a funcționa. Cum folosește biserica acele fonduri e un lucru important, având în vedere că biserica are responsabilități față de membrii ei, față de comunitatea din jur și față de Dumnezeu.
În primul rând, biserica are responsabilitate față de membrii ei. Prima Biserică, cea înființată în Ierusalim în ziua Cincizecimii, s-a străduit din greu să acopere nevoile practice ale membrilor ei: „Și un mare har era peste toți. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute și-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie." (Fapte 4.33-35) Vedem că banii erau aduși la conducătorii bisericii, care erau responsabili de distribuirea banilor în funcție de nevoi. Mâncarea era, de asemenea, distribuită văduvelor din mijlocul lor (Fapte 6.1).
Apostolii din Ierusalim, când confirmă lucrarea lui Pavel printre neamuri, îi cer să „își aducă aminte de cei săraci" (Galateni 2.10). Așadar, lucrarea caritabilă în beneficiul celor săraci din cadrul bisericii trebuie să facă parte din bugetul bisericii. Mai târziu, Pavel dă câteva instrucțiuni cu privire la cine ar trebui să primească ajutor din partea bisericii și cine trebuie să depindă de alte surse pentru susținere (1 Timotei 5.3-16).
Diverse biserici locale din primul secol au strâns și ele dărnicii pentru a ajuta alte biserici aflate în nevoi. În mod specific, Biserica din Ierusalim suferea din cauza persecuției și a unei foamete, și Biserica din Antiohia a oferit resurse în ajutor (Fapte 11.29). Mai târziu, Pavel a dus daruri de dragoste din Galatia (1 Corinteni 16.1), Corint (1 Corinteni 16.3) și Macedonia și Ahaia (Romani 15.25-26) la Ierusalim. A fost însoțit de emisari din Bereea, Tesalonic, Derbe și provincia Asiei (Fapte 20.4).
În al doilea rând, biserica are responsabilitate față de comunitatea din jurul ei. Să ajungi la oameni e necesar. „Cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință." (Galateni 6.10) Acest verset așează prioritățile – familia lui Dumnezeu mai întâi – dar trebuie, de asemenea, să căutăm să „facem bine" tuturor. Bineînțeles, acest lucru trebuie să implice evanghelizarea (Fapte 1.8). O biserică sănătoasă trebuie să trimită în afară misionari (vezi Fapte 13.2-3) sau cel puțin să susțină misionari în diverse câmpuri de lucrare.
O biserică care își pierde concentrarea spre exterior, lucru pus în evidență de unde își cheltuiește banii, dă semne de slăbiciune spirituală. Consultantul bisericesc și autorul Thom S. Rainer, în cartea sa Autopsy of a Dead Church (Autopsia unei biserici moarte, n.tr.), afirmă că una dintre simptomele unei biserici aflate pe moarte e că procentajul bugetului pentru nevoile membrilor continuă să crească, în timp ce banii alocați misiunii scad.
În al treilea rând, o biserică are responsabilitate față de Dumnezeu. Domnul nostru Își cunoaște Biserica (Apocalipsa 2.2, 9, 13, 19) și poruncește ca Cuvântul Lui să fie predicat (Romani 10.14, 2 Timotei 4.2) și ca „taina lui Cristos" să fie vestită (Coloseni 4.3). Transmiterea Evangheliei e lucrul cel mai important. Orice lucru care contribuie la acest scop trebuie să primească prioritate și plătirea unui pastor e parte din acest scop. „Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: «Să nu legi gura boului când treieră bucate» și «Vrednic este lucrătorul de plata lui»." (1 Timotei 5.17-18) Cei care slujesc cu credincioșie cu Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să primească compensația cuvenită pentru munca lor (vezi și 1 Corinteni 9.11).
Înțelepciunea în privința cheltuielilor bisericii e necesară și trebuie să ne rugăm pentru această înțelepciune (Iacov 1.5). Nu e nimic păcătos în a avea o clădire frumoasă sau terenuri îngrijite, însă uneori ne întrebăm dacă nu cumva banii ar fi cheltuiți mai bine susținând un alt misionar sau ajutând bisericile mai sărace din jurul lumii.
Scopul bisericii ar trebui să fie să facă lucrarea lui Dumnezeu în lume. Și totul trebuie făcut pentru gloria lui Dumnezeu (1 Corinteni 10.31). Cei din Biserica Primară „stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni" (Fapte 2.42). Poate că aceste acțiuni – răspândirea Cuvântului, părtășia unii cu alții, luarea Cinei și rugăciunea – ar trebui să fie un ghid de bază pentru felul în care o biserică își folosește dărniciile.
English
Ce trebuie să facă o biserică cu dărniciile pe care le primește?
