Întrebare
Ce spune Biblia despre a da la săraci?
Răspuns
Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, vedem dorința lui Dumnezeu ca copii Lui să manifeste compasiune față de cei săraci și cei aflați în nevoi. Isus a spus că cei săraci vor fi totdeauna împreună cu noi (Matei 26.11, Marcu 14.7). El a spus și că cei care manifestă milă față de cei săraci, bolnavi și în nevoi de fapt Îi slujesc Lui personal (Matei 25.35-40) și vor fi răsplătiți corespunzător.
Nu e nicio îndoială că sărăcia e larg răspândită și devastatoare. Oamenii lui Dumnezeu nu pot fi indiferenți față de cei aflați în nevoie, pentru că așteptările Lui de la noi ca să avem grijă de cei săraci se împletesc pe tot parcursul Scripturii. De exemplu, observă cuvintele Domnului despre bunătatea împăratului Iosia, în Ieremia 22.16: „«Judeca pricina săracului și a celui lipsit și era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaște?», zice Domnul.” Și Moise i-a învățat pe oameni cum să îi trateze pe cei săraci și pe cei aflați în nevoie: „.. ci să-i dai, și să nu dai cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca.” (Deuteronomul 15.10) Punctul acesta de vedere e surprins perfect în Proverbele 14.31: „... cine are milă de cel lipsit cinstește pe Ziditorul său.”
Prima parte din Proverbele 14.31 spune: „Cine asuprește pe sărac batjocorește pe Ziditorul său.” Cartea Proverbele e într-adevăr plină de versete care arată în mod clar că Dumnezeu îi iubește pe cei săraci și e ofensat atunci când copiii Lui îi neglijează (Proverbele 17.5, 19.17, 22.2, 9, 16, 22-23, 28.8, 29.7, 31.8-9). Consecințele pentru ignorarea situației dificile a celui sărac sunt și ele arătate clar în cartea Proverbele: „Cine își astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga.” (Proverbele 21.13) Și observă limbajul puternic din Proverbele 28.27: „... cine închide ochii [față de sărac] este încărcat cu blesteme.” Printre multele păcate ale Sodomei descrise în Genesa 19 este că „era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit” (Ezechiel 16.49).
Noul Testament e la fel de clar în privința felului în care trebuie să avem grijă de cei săraci. Un verset care sumarizează frumos binefacerea care se așteaptă de la noi se găsește în prima Epistolă a lui Ioan: „Dar cine are bogățiile lumii acesteia și vede pe fratele său în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.” (1 Ioan 3.17-18) De o egală importanță este Matei 25.31-46. Judecată descrisă aici precedă domnia milenară a lui Cristos și e adesea numită „judecată națiunilor”, în care cei strânși în fața lui Cristos vor fi împărțiți în două grupuri – oile la dreapta Lui și caprele la stânga. Cei din stânga vor fi trimiși în „focul cel veșnic, care a fost pregătit Diavolului și îngerilor lui” (v. 41), pe când cei de la dreapta vor primi moștenirea veșnică (v. 34). Totuși, e demn de observat limbajul folosit de Cristos când Se adresează acestor grupuri distincte. Oile sunt în principal lăudate pentru că au purtat de grijă de cei săraci, bolnavi, întemnițați și vulnerabili. Caprele, pe de altă parte, sunt blestemate pentru lipsa lor de preocupare și acțiune față de aceștia. Când cei neprihăniți Îl întreabă când au făcut ei aceste lucruri, Cristos le răspunde spunând: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”
Nu trebuie să interpretăm greșit aceasta ca însemnând că faptele bune ale oilor au avut un rol în mântuirea lor; în schimb, aceste fapte bune au fost „roada” sau dovada faptului că au fost mântuite prin har (Efeseni 2.8-9), mai departe dovedind că un angajament față de Cristos va fi într-adevăr însoțit de dovada de netăgăduit a unei vieți transformate. Amintește-ți că am fost creați ca să facem fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte ca să le facem, și „faptele bune” despre care vorbește Cristos în Matei 25 includ purtarea de grijă de cei săraci și de cei aflați în suferință.
Iacov 2.26 spune: „După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.” Iacov scrie și următoarele: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.” (Iacov 1.22) În mod asemănător, Ioan spune: „Cine zice: «Îl cunosc»” și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el. ... Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2.4, 6) Și Cristos Însuși spune: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14.15)
Cuvântul lui Dumnezeu ne arată inima Lui pentru cei săraci și ne dă instrucțiuni pentru cum trebuie să le purtăm de grijă. Dacă avem cu adevărat credință în Isus, trebuie să împărtășim și preocuparea Lui pentru cei săraci. Isus ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții (Ioan 13.34-35). Și ce altă modalitate mai bună de a demonstra dragostea și bunătatea și compasiunea lui Isus Cristos, decât prin a întinde o mână către „cei mai neînsemnați” din mijlocul nostru?
English
Ce spune Biblia despre a da la săraci?
