Întrebare
De ce ne iubește Dumnezeu?
Răspuns
Întrebarea scurtă se află printre cele mai profunde întrebări puse vreodată. Și niciun om nu va fi vreodată în stare să dea un răspuns suficient. Totuși, un lucru e sigur. Dumnezeu nu ne iubește pentru că suntem atrăgători sau pentru că merităm să fim iubiți. Tocmai opusul e adevărat. Starea omenirii după cădere e una de rebeliune și neascultare. Ieremia 17.9 descrie starea lăuntrică a omului: „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?" Ființa noastră lăuntrică e atât de coruptă de păcat, încât nici măcar noi nu ne dăm seama de măsura în care ne-a pătat păcatul. În starea noastră naturală, nu-L căutăm pe Dumnezeu; nu-L iubim pe Dumnezeu; nu-L dorim pe Dumnezeu. Romani 3.10-12 prezintă clar starea omului natural, neregenerat: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar." Atunci cum e posibil ca un Dumnezeu sfânt, drept și perfect să iubească astfel de creaturi? Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să înțelegem ceva despre natura și caracterul lui Dumnezeu.
1 Ioan 4.8 și 16 ne spun că „Dumnezeu este dragoste". Niciodată nu a fost făcută o declarație mai importantă decât aceasta – Dumnezeu este dragoste. Aceasta e o afirmație profundă. Dumnezeu nu doar iubește, ci El este dragoste. Natura și esența Lui sunt dragoste. Dragostea umple Ființa Lui și se extinde asupra tuturor celorlalte atribute ale Sale, chiar asupra mâniei și urgiei. Pentru că chiar natura lui Dumnezeu este dragoste, El trebuie să demonstreze dragoste, la fel cum trebuie să demonstreze toate atributele Lui, pentru că a face acest lucru Îi aduce slavă. Slăvirea lui Dumnezeu e cel mai înalt, cel mai bun și cel mai nobil act, astfel că, în mod natural, să Se glorifice pe Sine e ceea ce trebuie să facă, pentru că El e cel mai înălțat și mai bun și merită toată gloria.
Pentru că esența naturii lui Dumnezeu e să iubească, Își demonstrează dragostea revărsând-o din belșug peste oameni care nu merită, care sunt în rebeliune împotriva Lui. Dragostea lui Dumnezeu nu e un simțământ siropos, emoțional, romantic. În schimb e dragoste agape, dragostea jertfitoare de sine. El demonstrează această dragoste jertfitoare trimițându-L pe Fiul Său la cruce să plătească pedeapsa pentru păcatul nostru (1 Ioan 4.10), atrăgându-ne la El (Ioan 6.44), iertându-ne de rebeliunea noastră împotriva Lui (Efeseni 1.3-10) și trimițându-L pe Duhul Lui Sfânt să locuiască în noi (Ioan 14.16-17), în acest fel făcându-ne capabili să iubim așa cum iubește El (Ioan 13.34-35). A făcut acest lucru în ciuda faptului că nu meritam. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi." (Romani 5.8)
Dragostea lui Dumnezeu e personală. El ne cunoaște pe fiecare dintre noi în mod individual și ne iubește personal. E o dragoste măreață care nu are început și sfârșit. Tocmai experimentarea dragostei lui Dumnezeu face creștinismul diferit de toate celelalte religii. De ce ne iubește Dumnezeu? Din pricina a cine este El: „Dumnezeu este dragoste."
English
De ce ne iubește Dumnezeu?
