Întrebare
Ce este deismul? Ce cred deiștii?
Răspuns
Deismul este în esență concepția că Dumnezeu există, dar nu este direct implicat în lume. Deismul Îl înfățișează pe Dumnezeu ca pe marele „ceasornicar” ce a făurit ceasul, a răsucit cheița și l-a pornit să meargă. Deistul crede că Dumnezeu există și a creat lumea, dar nu intervine în creația Sa. Deismul neagă Trinitatea, faptul că Biblia a fost insuflată, divinitatea lui Cristos, minunile și orice act supranatural de răscumpărare sau de salvare. Deismul Îl înfățișează pe Dumnezeu ca fiind nepăsător și neimplicat. Thomas Jefferson a fost un deist binecunoscut, care în scrierile sale a făcut adesea referire la „Providență”.
În mod foarte sigur deismul nu este biblic. Biblia e plină de relatări despre miraculos. De altfel, Biblia este în întregime relatarea intervenției lui Dumnezeu în creația Sa. Daniel 4.34-35 consemnează: „... Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăție dăinuiește din neam în neam. Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului și nimeni nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: «Ce faci?»” Lumea, istoria și omenirea sunt „lut” în mâinile Sale. Dumnezeu le creează și le dă formă după cum crede de cuviință (Romani 9.19-21). Actul suprem de „intervenție” a lui Dumnezeu în creația Sa a fost când S-a întrupat în Persoana lui Isus Cristos (Ioan 1.1, 14, 10.30). Isus Cristos, Dumnezeu în trup omenesc, a murit ca să Își răscumpere creația de păcatul pe care l-a adus aspra sa (Romani 5.8, 2 Corinteni 5.21).
Este ușor de înțeles cum deismul poate fi considerat o „poziție” logică. Sunt anumite lucruri în lume care par să indice că Dumnezeu nu e implicat în afacerile ei. De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple lucruri rele? De ce îngăduie Dumnezeu să sufere cei nevinovați? De ce le îngăduie Dumnezeu oamenilor răi să ajungă la putere? Un Dumnezeu inactiv pare să fie răspunsul la această dilemă. Totuși, Biblia nu-L prezintă pe Dumnezeu ca fiind inactiv sau nepăsător, ci Îl prezintă ca fiind suveran, deși de neînțeles în totalitatea Lui. E imposibil să-L înțelegem pe deplin pe Dumnezeu și căile Lui. Romani 11.33-34 ne amintește: „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! Și în adevăr, «cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?»” În Isaia 55.9, Dumnezeu declară: „Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.”
Eșecul nostru de a-L înțelege pe Dumnezeu și căile Lui nu ar trebui să ne facă să ne îndoim de existența Lui (ateism și agnosticism) sau să punem la îndoială implicarea Lui în lume (deism). Dumnezeu există și e foarte activ în lume. Tot ceea ce se întâmplă este supus suveranității și autorității Lui. De fapt, El orchestrează totul pentru a duce la îndeplinire planul suveran divin. „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.» Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o țară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus și Eu voi împlini; Eu am plănuit și Eu voi înfăptui.” (Isaia 46.10-11) Deismul categoric nu e biblic. O concepție deistă cu privire la Dumnezeu e pur și simplu un eșec în încercarea de a explica inexplicabilul.
English
Ce este deismul? Ce cred deiștii?
