Întrebare
Ce este demitologizarea? Trebuie Biblia demitologizată?
Răspuns
Conceptul demitologizării vine de la Rudolf Bultmann, un teolog remarcabil și erudit al Noului Testament din secolul al XX-lea. Bultmann credea că Noul Testament este simpla relatare umană a întâlnirii divine dintre scriitori și Dumnezeu în Persoana lui Cristos. Potrivit lui Bultmann, scriitorii Evangheliilor au folosit numai termeni și concepte pe care le aveau la dispoziție în acea vreme, și acești termeni și concepte erau inevitabil corelate cu miraculosul și supranaturalul, pe care Bultmann le vedea ca fiind mit.
Bultmann a sugerat că pentru a face Evanghelia acceptabilă și relevantă pentru gânditorul modern, Noul Testament trebuie demitologizat. Cu alte cuvinte, componentele mitice (adică miraculosul) trebuie înlăturate, și atunci adevărul universal care stă la baza istorisirilor poate fi văzut. Pentru Bultmann, adevărul universal era că, în Cristos, Dumnezeu a acționat pentru binele omenirii. Totuși, relatările nou-testamentare despre nașterea din fecioară, umblarea pe apă, înmulțirea pâinilor și peștilor, dăruirea vederii celor orbi și chiar învierea lui Isus trebuie date la o parte ca fiind adăugări mitice la mesajul esențial. Astăzi, sunt multe manifestări ale creștinismului care urmează această linie de gândire, fie că o atribuie sau nu lui Bultmann. Ceea ce poate fi numit „liberalism la scară largă” are la bază demitologizarea Bibliei. Liberalismul ne învață despre o bunătate vagă a lui Dumnezeu și o frăție a oamenilor, cu accent pus pe urmarea exemplului lui Cristos, totodată minimalizând sau negând miraculosul.
Ceea ce Bultmann nu a reușit să realizeze este că elementul miraculos (pe care l-a numit mitic) stă la baza Evangheliei. Mai mult, nu este ca și cum oamenii din primul secol erau pur și simplu creduli și făcuți ușor să creadă miraculosul, în timp ce „omul modern” știe acum mai bine. Când îngerul a anunțat-o pe fecioara Maria că urma să aibă un copilaș, ea știa foarte bine că un astfel de lucru nu era normal (Luca 1.34). La fel, și Iosif a trebuit să fie convins (Matei 1.18-21). Toma știa că învierea nu e un lucru obișnuit după răstignire și a cerut dovezi înainte să creadă (Ioan 20.24-25).
Pavel trebuia să combată o învățătură care i-a clătinat pe credincioșii din Corint. Apărând doctrina învierii, Pavel explică faptul că o evanghelie demitologizată nu e deloc o veste bună. Învierea lui Isus e o chestiune de „primă importanță” (1 Corinteni 15.4) și e istorică și poate fi verificată (versetul 5). „Și dacă n-a înviat Cristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credința voastră. Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Cristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază. Căci, dacă nu înviază morții, nici Cristos n-a înviat. Și dacă n-a înviat Cristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre și, prin urmare, și cei ce au adormit în Cristos sunt pierduți. Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (versetele 14-19)
În concluzie, Noul Testament nu trebuie demitologizat. Ceea ce Bultmann numește mit este în mod real miraculos, și miraculosul stă la baza Noului Testament – de la nașterea din fecioară, la învierea lui Isus, la întoarcerea Lui, la învierea credincioșilor. La drept vorbind, „gânditorului modern” trebuie să îi fie prezentată din nou „concepția premodernă”, care era cel puțin deschisă față de intervenția supranaturalului.
English
Ce este demitologizarea? Trebuie Biblia demitologizată?
