Întrebare
Ce spune Biblia despre depășirea durerii?
Răspuns
Durerea e o emoție comună în experiența umană, și observăm procesul durerii în toată narațiunea Bibliei. Multe personaje biblice experimentează o pierdere profundă și tristețe, aici fiind incluși Iov, Naomi, Ana și David. Chiar și Isus a plâns (Ioan 11.35, Matei 23.37-39). După ce Lazăr a murit, Isus a mers în satul Betania, unde era îngropat. Când a văzut-o pe Marta și pe celelalte persoane îndoliate plângând, a plâns și El. A fost mișcat de durerea lor, cât și de realitatea morții lui Lazăr. Lucrul uimitor este că, chiar dacă Isus știa că urma să îl învie pe Lazăr din morți, a ales să ia parte la durerea din acea situație. Isus e într-adevăr un Mare Preot care poate „are milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4.15).
Un pas în depășirea durerii este să avem perspectiva corectă asupra ei. În primul rând, recunoaștem că jelirea e un răspuns natural la suferință și pierdere. Nu e nimic greșit în a jeli. În al doilea rând, știm că perioadele de durere slujesc unui scop. Eclesiastul 7.2 spune: „Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta. Versetul acesta implică faptul că durerea poate fi bună pentru că ne poate reîmprospăta perspectiva asupra vieții. În al treilea rând, ne amintim că simțămintele de durere sunt trecătoare. „Seara vine plânsul, iar dimineața, veselia.” (Psalmul 30.5) Există un final pentru jale. Durerea își are scopul, dar și limitele ei.
Prin toate, Dumnezeu e credincios. Sunt multe versete care ne aduc aminte de credincioșia lui Dumnezeu în vreme de jale. El e cu noi chiar și în valea umbrei morții (Psalmul 23.4). Când David era neliniștit, s-a rugat următorul lucru în Psalmul 56.8: „Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta?” Imaginea emoționantă în care Dumnezeu ne prinde lacrimile e plină de semnificație. El vede durerea noastră și nu o disprețuiește. Așa cum Isus a luat parte la durerea celor care jeleau în Betania, și Dumnezeu ia parte la durerea noastră. În același timp, El ne asigură cu nu e totul pierdut. Psalmul 46.10 ne amintește să „ne oprim” și să ne odihnim în cunoașterea faptului că El e Dumnezeu. El e refugiul nostru (Psalmul 91.1-2). El face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor pe care i-a chemat (Romani 8.28).
O parte importantă în depășirea durerii este să o exprimăm înaintea lui Dumnezeu. Psalmii conțin numeroase exemple de vărsare a inimii înaintea lui Dumnezeu. E interesant că psalmistul nu sfârșește niciodată acolo unde a început. El poate începe psalmul cu o exprimare a durerii, dar aproape invariabil îl va încheia cu laudă (Psalmul 13, 23.4, 30.11-12, 56). Dumnezeu ne înțelege (Psalmul 139.2). Când suntem în comuniune cu El, suntem în stare să ne deschidem mintea la adevărul că El ne iubește, că e credincios, că e în control și că știe cum va face ca lucrurile să coopereze pentru binele nostru.
Un alt pas important în depășirea durerii este să o împărtășim cu alții. Trupul lui Cristos e menit să ușureze poverile membrilor individuali (Galateni 6.2) și frații în credință au capacitatea de a „plânge cu cei ce plâng” (Romani 12.15). Adesea, cei care sunt îndurerați au tendința de a-i evita pe alții, sporind simțământul de izolare și nefericire. E mult mai sănătos să cauți sfătuire și un cadru de grup poate fi neprețuit. Grupurile oferă urechi deschise și încurajare, camaraderie și îndrumare de mare ajutor în parcurgerea durerii. Când împărtășim povestea noastră cu Dumnezeu și cu alții, intensitatea durerii scade.
Din nefericire, durerea face parte din experiența umană. Pierderea e parte din viață și jelirea e un răspuns natural la pierdere. Însă avem speranța lui Cristos și știm că e suficient de puternic să ne poarte poverile (Matei 11.30). Îi putem da Lui durerea noastră, pentru că Îi pasă de noi (1 Petru 5.7). Putem găsi consolare în Duhul Sfânt, Mângâietorul și Apărătorul nostru (Ioan 14.16). În durerea noastră, aruncăm poverile noastre asupra Lui, ne bazăm pe comunitatea bisericii, ne adâncim în adevărul Cuvântului și, în cele din urmă, experimentăm speranța (Evrei 6.19-20).
English
Ce spune Biblia despre depășirea durerii?
