Întrebare
Cum mi pot spori discernământul spiritual?
Răspuns
Discernământul e definit ca fiind „calitatea de a fi în stare să percepi și să înțelegi ceea ce este obscur; puterea de a vedea ceea ce nu e evident pentru mintea obișnuită”. Definiția subliniază, de asemenea, acuratețea, cum e în cazul „capacității de a vedea adevărul”. Discernământul spiritual este capacitatea de a percepe diferența dintre adevăr și eroare. Practic înseamnă să ai înțelepciune.
Argumentele și dezbaterile însoțesc adevărul spiritual, pentru că este obscur. Vorbind cu ucenicii Lui despre farisei, Isus a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.” (Matei 13.11) Satan „a orbit mintea necredincioșilor” (2 Corinteni 4.4), astfel că Dumnezeu trebuie să lumineze mintea umană pentru a ne face în stare să înțelegem adevărul. E imposibil să dobândim înțelepciune fără Dumnezeu. El dă discernământul sau îl ia (Iov 12.19-21).
Unii au definit în mod eronat discernământul spiritual ca fiind o conștientizare din partea lui Dumnezeu a prezențelor spirituale rele sau bune – capacitatea de a spune dacă se află un demon în încăpere. Cu toate că unii oameni pot avea această capacitate, nu acesta e înțelesul biblic al discernământului. Discernământul spiritual are de-a face la urma urmei cu înțelepciunea și capacitatea de a distinge adevărul de eroare.
Înțelepciunea e personificată în Proverbele 1 și e descrisă ca pe o persoană pe care „ajungem să o cunoaștem” (vs. 20-33). Biblia spune că Isus Cristos e „înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1.30). Prin urmare, înțelepciunea sau discernământul spiritual este ceva ce vine din cunoașterea lui Isus Cristos. Calea lumii de a dobândi înțelepciune e diferită de calea lui Dumnezeu. Învățații lumii dobândesc înțelepciune și aplică raționament la cunoaștere pentru a rezolva probleme, a construi clădiri și a crea filosofii. Dar Dumnezeu nu face disponibilă cunoașterea Lui prin aceste mijloace. 1 Corinteni 1.18-31 spune că „înțelepciunea celor înțelepți” e nimicită de Dumnezeu, care le dă înțelepciune celor „nebuni” și „slabi” prin intermediul relației cu Isus Cristos. În acest fel „nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu” (versetul 29). Învățăm să avem discernământ spiritual prin faptul că Îl cunoaștem pe El.
Nu e rău să posezi cunoaștere sau să ai o educație și nu e greșit să-ți folosești rațiunea și logica să rezolvi probleme. Însă discernământul spiritual nu poate fi dobândit în acest fel. Trebuie să fie dat prin revelația lui Isus Cristos credinciosului și apoi dezvoltată prin antrenare în neprihănire (Evrei 5.14) și rugăciune (Filipeni 1.9). Evrei 5.11-14 arată cum se dezvoltă discernământul spiritual. Scriitorul le vorbește celor care au devenit „greoi la pricepere”, însemnând că au pierdut practica discernământului spiritual. Scriitorul Epistolei către Evrei le spune că oricine se hrănește cu „lapte” (în loc de „mâncarea tare” dorită de cei maturi) e neexperimentat în cuvântul neprihănirii; însă creștinul matur s-a „antrenat prin practică constantă să deosebească binele de rău”. Soluțiile-cheie, potrivit cu acest pasaj, sunt să devii antrenat în Cuvântul lui Dumnezeu (prin care definim neprihănirea) și „practica constantă” (prin care dobândim experiență).
Așadar, cum îți poți spori discernământul spiritual? În primul rând, recunoscând că Dumnezeu este singurul care poate crește înțelepciunea, roagă-te pentru ea (Iacov 1.5, Filipeni 1.9). Apoi, cunoscând că înțelepciunea de a face distincție între bine și rău vine prin antrenare și practică, du-te la Biblie să înveți adevărul și, prin meditarea la Cuvânt, reîntărește adevărul.
Când o bancă angajează pe cineva, noul angajat e instruit să recunoască bancnotele false. S-ar putea crede că cel mai bun mod de a recunoaște un fals e să studiezi diverse tipuri de falsuri. Problema este că zilnic sunt create falsuri noi. Cel mai bun mod de a recunoaște o bancnotă falsă este să cunoști îndeaproape bancnota reală. Studiind bancnotele autentice, casierii bancari nu sunt păcăliți când apare o bancnotă falsă. Cunoașterea adevărului îi ajută să identifice falsul.
Acest lucru trebuie să îl facă și creștinii pentru a-și dezvolta discernământul spiritual. Trebuie să cunoaștem ceea ce e autentic atât de bine, încât atunci când apare ceva fals să-l putem recunoaște. Cunoscând și ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi „antrenați prin practică constantă să deosebim binele și răul” (Evrei 5.14).Vom cunoaște caracterul și voia lui Dumnezeu. Acesta e miezul discernământului spiritual – a fi în stare să fac distincția între vocea lumii și vocea lui Dumnezeu, a avea simțământul că „acest lucru e bun” sau „acest lucru e greșit”. Discernământul spiritual respinge ispita și ne permite să „urâm răul și să ne lipim de bine” (Romani 12.9, traducere directă).
English
Cum mi pot spori discernământul spiritual?
