Întrebare
Când poate fi considerată o doctrină într-adevăr biblică?
Răspuns
O doctrină poate fi considerată cu adevărat biblică numai atunci când ne este prezentată explicit în Biblie. O chestiune poate fi nebiblică (opusă învățăturilor Bibliei), extrabiblică (din afara ei sau nemenționată în Biblie), cu bază Biblică (conectată la învățăturile Bibliei) sau biblică.
O doctrină nebiblică e orice învățătură care se opune învățăturii clare a Bibliei. De exemplu, credința că Isus a păcătuit e nebiblică. Contrazice în mod direct ceea ce ne învață Biblia în multe locuri, inclusiv în Evrei 4.15: „... ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.”
O doctrină extrabiblică va fi orice învățătură care nu ne este prezentată în mod direct în Biblie. Poate fi bună sau rea. De exemplu, votarea în cadrul unor alegeri democratice e o practică pozitivă, dar nu ne este poruncită în mod explicit în Biblie. Ținerea anumitor sărbători adesea e un lucru nici rău, nici bun: „Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.” (Romani 14.5) Orice învățătură despre ținerea Postului Paștelui, de exemplu, e extrabiblică.
Alte învățături pot fi bazate pe principii biblice, și totuși nu sunt prezentate în mod direct în Biblie. De exemplu fumatul nu e menționat niciunde în Biblie. Totuși, putem afirma că practica trebuie evitată, pe baza pasajului din 1 Corinteni 6.19-20: „Trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi ... voi nu sunteți ai voștri ... căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul … vostru.” Când se aplică un principiu biblic, putem să-l prezentăm cu încredere ca fiind o doctrină cu bază biblică.
Prin urmare, doctrinele biblice sunt învățături care ne sunt prezentate în mod explicit în Biblie. Exemple de acest fel includ crearea cerului și a pământului de către Dumnezeu (Genesa 1.1), starea de păcat a tuturor oamenilor (Romani 3), nașterea din fecioară a lui Isus (Matei 1.20-25, Luca 1.26-38), moartea fizică și învierea în mod literal a lui Isus (1 Corinteni 15.3-11), mântuirea numai prin har, numai prin credință (Efeseni 2.8-9), inspirația Scripturii (2 Timotei 3.16) și multe altele.
Problemele apar când oamenii încurcă aceste categorii. De exemplu, să răspândești învățătura că nașterea din fecioară e o doctrină opțională pe care creștinii sunt liberi să o creadă sau nu înseamnă să respingi învățătura fundamentală a Bibliei. Înseamnă să prezinți o doctrină biblică ca fiind neesențială. Apoi unii prezintă învățături extrabiblice ca și când ar fi doctrine biblice. Opiniile și preferințele unor persoane sunt făcute să cântărească cât Legea lui Dumnezeu, și aceasta se întâmplă uneori în materie de îmbrăcăminte, stiluri muzicale și preferințe culinare. Când „dăm învățături care nu sunt decât niște porunci omenești” (Marcu 7.7), devenim ca fariseii, pe care Isus i-a condamnat aspru.
Scopul nostru trebuie să fie să vorbim clar și ferm atunci când Scriptura e limpede. În chestiunile extrascripturale trebuie să fim atenți să evităm dogmatismul. Așa cum au spus mulți: în cele esențiale unitate, în cele neesențiale diversitate, în toate lucrurile dragoste.
English
Când poate fi considerată o doctrină într-adevăr biblică?
