Întrebare
Există dovezi care să susțină conceptul biblic de pământ tânăr?
Răspuns
Există belșug de dovezi pentru conceptul biblic de pământ tânăr. Totuși, conceptul de pământ bătrân a deținut monopolul în școlile publice, în majoritatea centrelor academice și în media populară vreme de generații. Nu e de mirare că majoritatea oamenilor de știință împărtășesc conceptul de pământ bătrân, numai acesta fiindu-le predat în școală. Numai despre acesta au învățat în universități, unde și-au obținut diplomele. E ceea ce afirmă majoritatea colegilor lor. Dar sunt și disidenți în comunitatea științifică, și numărul lor e în creștere. De ce? Pentru că din ce în ce mai mulții oameni de știință se confruntă cu un număr crescând de dovezi care pun la îndoială paradigma pământului bătrân.
Aceasta nu înseamnă că oricine examinează aceste dovezi va respinge conceptul de pământ bătrân. Unii dintre cei care au cântărit aceste dovezi le privesc ca anomalii, fenomene care rămân de explicat. Unii cred că, luate la cercetare, nu rămân în picioare. Unii le consideră interpretări greșite deliberate ale faptelor de către zeloșii religioși.
Fără îndoială că zeloșii religioși au tendința de a distorsiona datele când acest lucru se potrivește scopurilor lor. Zeloșii pământului bătrân au aceeași tendință atunci când cariera și reputația lor sunt în joc. E natura umană. E adevărat și că unele dovezi în sprijinul pământului tânăr care au fost propuse de-a lungul anilor nu au rămas în picioare la o cercetare atentă. Însă multe altele au rămas și rămâne adevărat că un număr crescând de oameni de știință instruiți profesional – experți în domeniul lor – acceptă conceptul de pământ tânăr ca fiind cel puțin plauzibil din punct de vedere științific, dacă nu chiar convingător. Iată câteva dovezi relevante de luat în considerare:
Eroziunea continentală și rămășițele fosilizate. Continentele se erodează într-un ritm în care, dacă nu ar exista ridicarea tectonică, praful meteoric și influxul vulcanic, s-ar eroda până la aplatizare (inclusiv Muntele Everest) în mai puțin de 25 de milioane de ani. În acest ritm, fosilele de la înălțimi mari, vechi de milioane de ani, de mult ar fi dispărut prin eroziune. Și totuși ele rămân. Implicația e că fosilele nu sunt vechi de milioane de ani. Dacă lucrul acesta e adevărat, atunci întreaga coloană geologică ar avea nevoie de revizuire serioasă (vezi articolul Geologic Column).
Presiunea fluidă subterană. Când sonda de forare ajunge la petrol, acesta țâșnește uneori în arteziene imense. Acest lucru se întâmplă pentru că petrolul se află adesea sub mare presiune cauzată de greutatea rocii de deasupra. Alte lichide subterane ținute sub presiune includ gazele naturale și apa. Problema este că roca de deasupra multor depozite de fluide subterane presurizate e relativ permeabilă. Presiunea ar trebui să scape în mai puțin de 100.000 de ani. Totuși, aceste depozite rămân puternic presurizate. Din nou, datorită presupusei vechimi a acestor depozite și a localizării lor în toată coloana geologică, această observație pune la îndoială unele interpretări care au dus la formularea coloanei.
Răcirea globală. În secolul XIX, renumitul fizician și inventator Lord Kelvin (William Thomson) a fost primul care a arătat că dacă planeta a început într-o stare de topire și incandescență, s-ar fi răcit până la temperatura actuală cu miliarde de ani mai repede decât cei 4,6 miliarde de ani acceptați astăzi. De atunci, cei care susțin conceptul de pământ bătrân au arătat că descompunerea radioactivă din interiorul pământului ar încetini cu mult procesul de răcire. Cei care susțin conceptul de pământ tânăr răspund că și dacă sunt luate în calcul presupunerile generoase cu privire la cantitatea de căldură produsă de descompunerea radioactivă, pământul tot s-ar răci la temperatura lui actuală mult mai curând decât îngăduie susținătorii pământului bătrân.
Recesiunea lunară. Luna se îndepărtează încet de pământ. Acest lucru are de a face cu faptul că rotația pământului încetinește datorită fricțiunii mareice și a altor factori. Recesiunea lunară a fost observată prima dată de Edmund Halley, către sfârșitul anilor 1600 (același Edmund Halley care e creditat ca primul care a prezis orbitarea de 76 de ani a faimoasei comete care-i poartă numele). Fiind dat ritmul recesiunii lunare din ziua de azi, faptul că a accelerat gradual de-a lungul timpului și câțiva alți factori, fizicienii au stabilit că sistemul pământ-lună nu ar fi putut exista mai mult de 1.2 miliarde de ani (poți vedea aici ecuațiile matematice implicate: http://www.creationscience.com/). Aceasta înseamnă cu 3.4 miliarde de ani mai puțin decât sunt gata să accepte susținătorii conceptului de pământ bătrân. Mai mult, cu cât luna se apropie mai mult de pământ, cu atât e mai puternică influența ei asupra mareelor. Nu putem să ne întoarcem prea departe în timp fără să ajungem să ne înecăm cu toții de două ori pe zi.
Difuzia de heliu din zirconul precambrian. Heliul e produs în interiorul pământului în urma descompunerii radioactive a unor elemente instabile (uraniu și toriu fiind două astfel de elemente). O parte din această descompunere se petrece în interiorul cristalelor cunoscute sub numele de „zircon". Heliul se difuzează din aceste cristale de zircon într-un ritm cunoscut, în funcție de adâncime și temperatură. Oamenii de știință au descoperit că, în cristalele de zircon în care se presupune că a avut loc un miliard de ani de descompunere a uraniului, rămâne prea mult heliu – mult prea mult heliu. Pare ca și când heliul nu a avut suficient timp să se difuzeze din cristale. Această observație are câteva implicații.
Mai întâi, această observație poate răsturna o ipoteză-cheie care stă la baza datării radiometrice (cea mai obișnuită tehnică de datare a pământului vechi). Oamenii de știință cred că un miliard de ani de descompunere a uraniului a avut loc în aceste cristale de zircon pentru că fac anumite presupuneri cu privire la trecutul neobservabil (vezi articolul nostru Radiometric Dating). Una dintre aceste presupuneri este că descompunerea radioactivă a rămas constantă de-a lungul trecutului neobservabil. Oamenii de știință au putut varia ritmul descompunerii în laborator, dar majoritatea dintre ei nu cred că acest lucru s-a întâmplat într-adevăr în natură. Totuși, dacă un miliard de ani de descompunere a uraniului a avut loc atât de repede încât heliul produs nu a avut suficient timp să se elibereze din cristalele de zircon, acest lucru poate fi o dovadă puternică a faptului că ritmul descompunerii radioactive a fost foarte mult accelerat în timpul neobservabil.
În al doilea rând, pentru că cristalele de zircon au provenit din roci precambriene de dedesubtul coloanei geologice, interpretările acceptate în prezent ale coloanei geologice din perspectiva pământului bătrân e posibil să aibă nevoie de revizuiri serioase (din nou, vezi articolul nostru Geologic Column). Acestea și numeroase alte dovezi științifice care vin în sprijinul teoriei pământului tânăr dau credibilitate relatării biblice a creării pământului și a Universului așa cum se găsește în Genesa.
English
Există dovezi care să susțină conceptul biblic de pământ tânăr?
