Întrebare
Cine erau duhurile din închisoare?
Răspuns
„Duhurile din închisoare” sunt menționate în contextul a ceea ce a făcut Isus în timpul dintre moartea și învierea Lui. 1 Petru 3.18-20 spune: „El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia.” Observă că trupul lui Isus era mort și aștepta învierea, dar spiritual era viu în timp ce trupul Lui se afla în mormânt. Pentru cadru, te rog citește articolul nostru „Where was Jesus for the three days between His death and resurrection?” („Unde a fost Isus în timpul celor trei zile dintre moartea și învierea Sa?”)
Știm trei lucruri în mod sigur despre duhurile menționate în 1 Petru 3.19. Sunt imateriale, sunt întemnițate, păcatul lor a fost comis înainte de potop. Versetul, de asemenea, pare să indice că Isus a vizitat locul captivității lor pentru a le face un anunț. Cine exact sunt aceste duhuri a fost subiectul unor speculații de-a lungul anilor.
Noi adoptăm punctul de vedere că duhurile din închisoare sunt îngeri căzuți sau demoni. Duhurile din închisoare nu pot fi sfinți îngeri, pentru că aceștia nu au păcătuit și nu sunt întemnițați. E clar că nu toți demonii sunt întemnițați, pentru că Noul Testament dă multe exemple de activitate demonică pe pământ. Așadar, duhurile din închisoare trebuie că sunt un grup select de demoni care, spre deosebire de aliații lor demonici, sunt ținuți prizonieri.
Care poate fi motivul că unii, dar nu toți demonii sunt întemnițați? Iuda 1.6 ne dă un indiciu important: „El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința.” Sunt anumiți îngeri căzuți care au comis o nelegiuire extraordinară de un anumit fel; Iuda 1.6 nu ne dă detalii, dar păcatul demonilor a avut legătură cu felul în care ei „nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința”. Apocalipsa 9.1-12, 14-15 și 2 Petru 2.4 ne vorbesc și ele despre un grup de îngeri nelegiuiți care în prezent sunt legați.
Păcatul pe care l-au comis duhurile din închisoare poate fi cel din Genesa 6.1-4, unde este consemnat că „fii lui Dumnezeu” s-au împreunat cu „fetele oamenilor” și au produs o rasă de uriași, nefilimii. Dacă „fiii lui Dumnezeu” erau îngeri căzuți, atunci păcatul din Genesa 6 a implicat îngeri care au părăsit locul unde aparțineau, într-un act de neascultare înainte de potop – și acest lucru corespunde cu ceea ce menționează apostolul în 1 Petru 3.19. Probabil că pe demonii care au coabitat cu femeile oamenilor Dumnezeu i-a întemnițat pentru a-i împiedica să repete acest păcat și să-i descurajeze și pe alți demoni de la a încerca acest lucru.
Potrivit cu 1 Petru 3.19, Isus a „propovăduit” acestor duhuri în închisoare. Cuvântul grecesc tradus cu „propovăduit” sau „predicat” înseamnă „să declari public” sau să „vestești”. Dacă duhurile sunt demoni, atunci Petru spune că Isus a mers în Adânc și a proclamat victoria Lui îngerilor căzuți închiși acolo. Ei au pierdut, iar El a câștigat. Crucea triumfă peste tot răul (vezi Coloseni 2.15).
O altă perspectivă cu privire la identitatea duhurilor din închisoare este că acestea sunt duhuri umane ale celor care au pierit în potop în zilele lui Noe. Cât despre predicarea făcută de către Cristos, există două interpretări: 1) Cristos le-a predicat în mod figurativ prin Noe, în timp ce aceștia se aflau în trup; și 2) Cristos le-a predicat literalmente în perioada dintre moartea și învierea Lui. Potrivit ambelor interpretări, duhurile sunt numite astfel pentru că se aflau într-o stare imaterială când a scris Petru; nu mai erau în trup, ci locuiau în Hades.
English
Cine erau duhurile din închisoare?
