Întrebare
Sunt creștinii „mici dumnezei”?
Răspuns
Unele sisteme teologice, cum este mormonismul, îi învață pe oameni erezia că oamenii pot deveni dumnezei prin efortul lor. Romano-catolicismul ne învață ceea ce se numește divinizarea omului: „Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, vrând să ne facă părtași la divinitatea Lui, Și-a asumat natura noastră, astfel încât El, făcut om, să-i poată face pe oameni dumnezei” (Catehismul Bisericii Catolice, Ediția a doua, Secțiunea a doua, Capitolul 2, Articolul 3, Paragraful I, I:460), deși înțelegerea catolică e că credincioșii sunt uniți cu Cristos prin Euharistie. Ceea ce în termeni populari a fost denumită „controversa micului dumnezeu” a pornit de la pastorii și învățătorii mișcării Word of Faith. Ideea de bază din spatele controversei este că oamenii sunt într-adevăr divini, creați „după chipul lui Dumnezeu” (Genesa 1.27), nu doar sub aspectul că au suflet, au stăpânire peste pământ sau trăiesc în relație unii cu alții, ci și în faptul că sunt de aceeași „clasă spirituală” cu Dumnezeu Însuși. Teologii biblici condamnă acest concept ca fiind în cel mai bun caz eronat, iar în cel mai rău eretic și cultic.
Dogma principală a mișcării Word of Faith este că atunci când Îi cerem ceva lui Dumnezeu cu credință, e obligat să îndeplinească cererea. Ca „mici dumnezei”, cuvintele noastre au mare putere. Eroarea aceasta e răspândită de unii teleevangheliști și rădăcinile ei din penticostalism a făcut-o mai des întâlnită în bisericile carismatice. Mișcarea Word of Faith are mai multe pseudonime populare, printre care „numește și revendică”, „teologia prosperității” și „evanghelia bunăstării”.
Baza pentru afirmația legată de „micii dumnezei” se găsește în două pasaje din Scriptură. În Psalmul 82.6 citim: „Eu am zis: «Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Preaînalt.»” Isus a citat acest psalm în Ioan 10.34: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: «Sunteți dumnezei»?” Totuși, ambele aceste pasaje includ explicații în contextul imediat care în mod clar nu indică divinitate umană. Psalmul 82.6 e urmat de avertizarea că „veți muri ca niște oameni, veți cădea ca un domnitor oarecare” (versetul 7). Referirea este la oamenii muritori care reprezintă autoritatea lui Dumnezeu în lume – regi, judecători și magistrați.
Psalmul 82 e o avertizare pentru liderii nedrepți care se consideră „dumnezei” (Psalmul 82.1), și totuși „nu vor să știe nimic” și „umblă în întuneric” (Psalmul 82.5). Isus a folosit acest pasaj ca răspuns la cei care L-au acuzat de blasfemie. În esență, Isus a întrebat de ce, când domnitorii omenești sunt numiți dumnezei, „[Cel] pe care Tatăl [L]-a sfințit și [L]-a trimis în lume” (Ioan 10.36) blasfemia prin faptul că pretindea că este Fiul lui Dumnezeu.
Pretinderea divinității în dreptul creștinilor e respingătoare, mai ales când luăm în considerare întreaga Biblie. Dumnezeu e singur Dumnezeu (Isaia 37.16). Nu am fost niciodată Dumnezeu, nu suntem acum Dumnezeu și nu vom fi niciodată Dumnezeu. Isus a fost pe deplin Dumnezeu și pe deplin om (o combinație numită uniune ipostatică). Dacă ipoteza „micilor dumnezei” e acceptată, Îi impută lui Isus o divinitate de o calitate inferioară; a devenit un „mic dumnezeu” ca noi. Ioan a spus că „ Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi” (Ioan 1.14), dar acest lucru nu indică „o divinitate mai mică”. Isus a îmbrăcat carne și sânge omenești, pentru a muri pentru păcatele noastre (Evrei 2.14), și totuși Și-a menținut poziția deplină din Dumnezeire. Dumnezeu ne-a creat cu un duh, dar acel duh nu deține calități divine.
English
Sunt creștinii „mici dumnezei”?
