Întrebare
Cum mă pot vindeca după durerea pricinuită de o relație ruptă?
Răspuns
Lumea e plină de oameni cu inima frântă, cu duhul frânt și cu relații rupte. Durerea unei relații rupte include un simțământ foarte real de pierdere personală, nu diferit de doliu. Uneori durerea e atât de mare, încât îi împiedică pe oameni să funcționeze corespunzător și, în cazuri extreme, poate duce la cădere mentală sau chiar dorința de sinucidere. Lumea prezintă diferite moduri de alinare a durerii: ia antidepresive, scrie o scrisoare plină de mânie și rupe-o, mergi la o serie de cumpărături, fă-ți o transformare în înfățișare etc. Unii susțin puterea gândirii pozitive. „Leacul” cel mai obișnuit e timpul. Cu toate că intensitatea durerii inimii frânte poate păli în timp, numai un copil al lui Dumnezeu poate experimenta refacerea completă, fiindcă numai creștinii au acces la puterea Duhului Sfânt, Cel care îi „tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile” (Psalmul 147.3).
Isus înțelege durerea respingerii. „A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1.11) Isus a fost trădat de unul dintre cei mai apropiați asociați ai Lui (Ioan 6.71, cf. Psalmul 41.9). În timp ce ne luptăm cu durerea unei relații frânte, trebuie să venim la Domnul cu durerea noastră (1 Petru 5.7). El plânge cu cei ce plâng (Ioan 11.35, Romani 12.15) și poate „avea milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4.15).
O relație ruptă poate fi sursa multor emoții negative. Creștinii înțeleg că e inutil să lase emoțiile să-i controleze. Isus Cristos ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești și ne-a făcut să fim acceptați în El (Efeseni 1.3, 6). Această acceptare trece dincolo de orice simțământ de respingere pe care îl putem simți, fiindcă nu se bazează pe „sper că”, ci pe „știu că”. Știm că Dumnezeu ne-a acceptat, pentru că Cuvântul Lui ne spune aceasta, și când ne însușim prin credință acest adevăr, ne schimbă inima și viața.
Cu toții experimentăm durerea unei relații frânte într-un moment sau altul. Suntem sortiți să fim răniți și dezamăgiți, pentru că trăim într-o lume căzută. Ceea ce alegem să facem cu acea rănire și dezamăgire ne poate face mai puternici în umblarea noastră cu Domnul. Dumnezeu promite să meargă alături de noi în dezamăgirile vieții (Evrei 13.5) și vrea să știm că purtarea Lui de grijă pentru noi e un lucru sigur. Când ne odihnim în El, avem parte de harul și mângâierea Lui.
Fiecare copil născut din nou al lui Dumnezeu are parte de binecuvântări în Cristos, dar trebuie să alegem să le folosim. Când trăim în permanentă tristețe și deprimare datorită unei relații rupte e ca și când am avea un milion de dolari în contul bancar și am trăi ca cerșetori, pentru că nu retragem niciodată numerar din el. E adevărat și că nu putem folosi ceea ce nu cunoaștem. Prin urmare, fiecare credincios trebuie să caute să „crească în harul și cunoștința Domnului” (2 Petru 3.18) și să fie „transformat prin reînnoirea gândirii [lui]” (Romani 12.2, NTLR). Trebuie să ne trăim viața înarmați cu o înțelegere reală a ceea ce înseamnă să umbli prin credință.
Ca și credincioși, nu suntem definiți de eșecurile din trecut, de dezamăgirile sau respingerea altora. Suntem definiți de relația noastră cu Dumnezeu. Suntem copiii Lui, născuți din nou la o viață nouă, înzestrați cu tot felul de binecuvântări duhovnicești și acceptați în Cristos Isus. Avem credința care biruiește lumea (1 Ioan 5.4).
Dumnezeu a pregătit pentru fiecare dintre noi oportunități unice de a umbla prin „toate lucrurile” vieții. Putem fie să umblăm prin puterea noastră și ceea ce apostolul Pavel numește „carnea” noastră, sau putem umbla prin puterea Duhului Sfânt. Este alegerea noastră. Dumnezeu ne-a pus la dispoziție armura, dar ține de noi să o îmbrăcăm (Efeseni 6.11-18).
Putem suferi dezamăgiri în viața aceasta, dar suntem copiii Regelui, și respingerea pe care o experimentăm este o durere trecătoare, în comparație cu gloria eternă. Îi putem permite să ne țină jos, sau putem revendica moștenirea de copil al lui Dumnezeu și să mergem înainte prin harul Lui. La fel ca Pavel, putem să „uităm ce este în urmă și să ne aruncăm spre ce este înainte” (Filipeni 3.13).
În procesul de vindecare, este importantă iertarea altora. Menținerea amărăciunii sau nutrirea resentimentelor doar ne otrăvesc duhul. Da, probabil că ni s-a greșit cu adevărat și da, durerea e reală, însă există libertate în iertare. Iertarea este un dar pe care îl putem da pentru că ne-a fost dat de Domnul Isus Cristos (Efeseni 4.32).
Ce mângâiere e să-L cunoaștem pe Dumnezeul care spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13.5) Dumnezeu e întotdeauna aproape să-i ofere mângâiere credinciosului. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre.” (2 Corinteni 1.3-4) Dumnezeu, care nu poate minți, a promis că va merge în încercări alături de noi: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde.” (Isaia 43.2)
„Încredințează-ți soarta în mâna Domnului și El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul 55.22) În realitate, simțămintele vin din gânduri, așadar, pentru a schimba felul în care ne simțim, trebuie să schimbăm felul în care gândim. Și Dumnezeu vrea ca noi să facem acest lucru. În Filipeni 2.5, creștinilor li se spune: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus.” În Filipeni 4.8, li se spune să se gândească la lucrurile care sunt adevărate, vrednice de cinste, drepte, curate, vrednice de iubit, vrednice de primit, și vrednice de laudă. Coloseni 3.2 spune: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Când facem acest lucru, sentimentul de respingere se diminuează.
Pentru biruirea durerii cauzate de o relație ruptă este necesar să luăm fiecare zi la rândul ei, rugându-ne pentru călăuzirea lui Dumnezeu și citind și meditând la Cuvântul lui Dumnezeu. Vindecarea nu poate veni niciodată din eforturile noastre, ci vine numai de la Domnul. E de ajutor să ne luăm ochii de la noi înșine și, în schimb, să ne concentrăm atenția la Dumnezeu. El ne poate vindeca. Poate lua frângerea noastră și să ne facă să fim ceea ce vrea El să fim. O relație frântă e dureroasă, dar Domnul e plin de har. El poate da vieții noastre semnificație, scop și bucurie. Isus a spus: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6.37). Relația Domnului nostru cu copiii Lui e una care nu va fi ruptă niciodată.
English
Cum mă pot vindeca după durerea pricinuită de o relație ruptă?
